Evazie de Asti

Sfântul Evazie de Asti a fost episcop al Astiului, în nordul Italiei, la cumpăna dintre veacurile al VII-⁠lea și al VIII-⁠lea, și este cinstit ca sfânt. Se spune că ar fi fost născut la Benevento. Izvoarele noastre amintesc doar cinstirea lui în Biserica din Apus.

Anii păstoririi lui nu sunt siguri. Cel mai vechi catalog al episcopilor Astiului, alcătuit în 1605 din porunca unui episcop, spune că a ocupat scaunul între 685 și 713. Mai probabil însă, lucrarea lui trebuie pusă în anii 730, iar moartea în jurul anului 740. Știrea că era încă în viață în 783 nu este adevărată. Înaintea lui a fost episcop Benenat, pomenit în 680.

„Mucenicia lui Evazie”, scrisă între 839 și 983, spune că patria lui a fost orașul Benevento, unde a primit și treapta preoțească. Devenit cunoscut prin predicile sale, atât la curtea regilor longobarzi, cât și la curia romană, a fost pus de papă, la rugămintea lui Liutprand, în fruntea episcopiei Astiului. După unele izvoare a ocupat scaunul douăzeci și opt de ani, după altele treizeci și opt. Potrivit vieții, cu puțin înainte de moarte regele Liutprand a dăruit episcopiei orașul Sedula (probabil Casale Monferrato de azi). Dar s-⁠au împotrivit arienii care locuiau acolo. Din porunca ducelui Attubald, care stăpânise mai înainte Sedula, Evazie a fost prins, osândit la moarte și apoi ucis. Curând după moartea lui, episcopul ucis a început să fie cinstit ca sfânt de adepții ortodoxiei din ținut, iar în veacul al X-⁠lea se pomenește un cult al sfântului Evazie în Asti însuși.

Nu se știe sigur cât din „Mucenicie” corespunde faptelor. Se poate ca doar două lucruri să fie sigure: că pe vremea regelui Liutprand a existat un episcop al Astiului cu numele Evazie și că el a murit de mâna dușmanilor, nu neapărat de alte credințe. Se presupune că mai târziu vestea despre moartea mucenicească a episcopului Evazie a fost atribuită altui sfânt local cu același nume, din veacul al IV-⁠lea, pe care unele scrieri îl numesc episcop al Astiului, deși nu a fost niciodată. Evazie este ultimul episcop cunoscut al Astiului din vremea longobardă. Părerea că ar fi existat un episcop Evazin în vremea cuceririi france este socotită greșită. Următorul episcop sigur a fost Egidolf, pomenit în anii 870.