Evfimie Evtușenko

Ieroschimonahul Eftimie Evtușenko (în lume Emelian Gherasimovici Evtușenko) a fost nevoitor ortodox ucrainean și monah athonit, unul dintre cei mai cunoscuți longevivi între clericii ortodocși ai secolului XX, care a trăit o sută cinci ani și a murit în anul al o sută șaselea al vieții. S-⁠a născut în 1865 și a adormit la 9 septembrie 1970 la Kirovograd (azi Kropivnițki). Izvorul nostru nu spune nimic despre o canonizare și nici nu-⁠i dă zi de prăznuire: este cinstit de credincioși ca bătrân duhovnicesc.

Copilăria și Athosul

S-⁠a născut în 1865 în așezarea Elanet (azi în raionul Voznesensk, regiunea Mikolaiv), într-⁠o familie țărănească ucraineană cucernică. Din pricina pierderii actelor vechi și a contradicției înscrisurilor de arhivă sovietice și bisericești, izvoarele dau trei variante pentru data nașterii lui: 18 (31) august, ziua pomenirii episcopului Emilian de Trebia, 1 august sau 2 februarie 1865. Din copilărie a arătat râvna vieții duhovnicești. La paisprezece ani (în jurul lui 1879) mama l-⁠a dus la Sfântul Munte Athos și l-⁠a dat numaidecât în mâna monahilor, pentru creștere duhovnicească și ascultare monahală. În 1910 a primit tunderea în rasofor. A făcut ascultarea în metoacele cunoscute ale Athosului, Ioan Gură de Aur și Pantelimon.

În vreme de prigoană

În 1918, din pricina zguduirilor istoriei și a Primului Război Mondial, a trebuit să se întoarcă în Ucraina. A continuat ascultarea monahală la Odesa, la metoacele athonite de acolo. Din 1931, în vreme de grea prigoană antireligioasă din partea puterii sovietice, a trecut la slujirea de parohie, mai întâi la o biserică din Voznesensk, apoi ca preot la biserica Adormirii din satul Novokrasne (azi în comunitatea Arbuzinka din regiunea Mikolaiv). În 1943, în vremea ocupației germano-⁠române, a fost hirotonit ierodiacon.

În 1944, la retragerea oștilor germane, a fost dus cu de-⁠a sila de ocupanți la munci grele în Austria, împreună cu mii de alți civili. Din Austria a izbutit să treacă în Iugoslavia, unde s-⁠a întors la viața monahală și a fost primit între frații vestitei mănăstiri sârbe Visoki Decani, din Kosovo și Metohia. În 1946 a căpătat îngăduința oficială a puterii sovietice să se întoarcă în patrie. Întors în Ucraina, a intrat între frații Lavrei Adormirii din Pociaiv, din regiunea Ternopil, unde a făcut ascultarea în primii ani de după război. În 1950 a fost hirotonit ieromonah și curând a fost trimis la slujirea de parohie în regiunea Cerkasî, ca paroh în satul Radinivka. Acolo a căpătat mare respect de la credincioșii din partea locului pentru rugăciunea, simplitatea și îndrumarea lui duhovnicească. În 1961, din pricina vârstei (părintele Emelian avea atunci nouăzeci și șase de ani), a ieșit oficial la pensie. Cam în vremea aceea a primit marea schimă, cu numele Eftimie.

La Kirovograd

În 1967 patriarhul Alexei I i-⁠a rânduit schimonahului de o sută doi ani o pensie bisericească personală. Ultima parte a vieții bătrânului a trecut la Kirovograd. Din 1 august 1968, din pricina adâncii bătrâneți, îngrijirea lui a luat-⁠o asupra ei o enoriașă din partea locului, Marta Serghievna Korol, în a cărei casă de pe strada Iana Tompa, azi Velika Permska, nr. 68, a locuit. Cu toată vârsta de peste o sută de ani, bătrânul Eftimie a păstrat până în ultimele zile vigoarea duhovnicească. Mergea aproape zilnic la slujbele catedralei Nașterii Maicii Domnului, se împărtășea în fiecare săptămână, ținea post aspru și rugăciune neîncetată. La el veneau după sfat mulți credincioși din diferite părți.

Adormirea

A adormit în Domnul la 9 septembrie 1970, în al o sută șaselea an, de boală de hipertensiune. Cu binecuvântarea episcopului Bogolep de Kirovograd și Mikolaiv, slujba înmormântării a săvârșit-⁠o secretarul eparhial, protoiereul Evghenie Barșcevski, împreună cu clerul orașului. A fost îngropat la cimitirul Dalnevostocinîi din Kirovograd. Mormântul lui este loc cunoscut de cinstire și de pelerinaj al credincioșilor ortodocși din ținut.