Evmenie din Oloneț

Sfântul Cuvios Evmenie din Oloneț este pomenit împreună cu Eleazar și Nazarie, trei monahi legați de ținutul Onega, în nordul Rusiei. După unele izvoare, ei ar fi întemeiat mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul pe insula Murma, de pe lacul Onega. În manuscrisele vechi sunt numiți uneori greci, de aceea au fost socotiți ucenici ai Cuviosului Lazăr din Murom, venit din Constantinopol.

Istoricii consideră însă că ei au trăit mai târziu și nu l-⁠au cunoscut direct pe Lazăr. Se spune că Eleazar și Nazarie ar fi întemeiat în ținutul Oloneț mănăstirea Ioan Botezătorul, dar ea nu apare în izvoare înainte de veacul al XVII-⁠lea. Mai probabil este că cei trei au fost monahi ai mănăstirii de bărbați întemeiate de Lazăr din Murom, închinată Adormirii Maicii Domnului, pe capul Murom de pe lacul Onega, la 15 kilometri de satul Gakugsa de astăzi, în raionul Pudoj din Karelia.

Mănăstirea Murom este amintită în cărțile de dări de la 1496 până la 1678 sau 1679 și avea atunci trei biserici: a Adormirii Maicii Domnului, a Învierii lui Lazăr și a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Către sfârșitul veacului al XVI-⁠lea biserica Adormirii a ars, așa că în veacul al XVII-⁠lea mănăstirea putea fi numită și a Botezătorului: un act de hotar din 1650, al țarului Alexei Mihailovici, pomenește o danie a cneazului novgorodean Vasile Ivanovici pentru casa Sfântului Ioan Botezătorul din mănăstirea Murom.

În 1786 mănăstirea a fost transformată în așezământ de maici, iar anul următor a fost închisă. Viața monahală a revenit în 1867, după ce în 1866 se ridicase o biserică a Adormirii, cu paraclise ale Nașterii Botezătorului și ale Sfântului Ioan de la Rila. Vechea biserică a Botezătorului nu s-⁠a păstrat. Mănăstirea a fost închisă din nou în 1930 și redeschisă în 1991. Scrierile despre sfinți de la sfârșitul veacului al XIX-⁠lea și începutul celui următor spun că moaștele lor odihneau sub podeaua bisericii mănăstirii Murom, dar descrierile mănăstirii nu amintesc nimic despre ele.

Evmenie se pomenește la 11 iulie (stil nou), în Soborul sfinților din Novgorod, într-⁠o zi schimbătoare, iar tradiția greacă îi pomenește pe cei trei și la 4 iunie.