Fibamon

Sfântul Mucenic Fibamon din Preht (în copta Apa Phoibammon) a fost un ostaș creștin, străjer în tabăra din Preht din Tebaida, în vremea prefectului Clodius Culcianus, sub împăratul Dioclețian (303-307/308). A nesocotit edictul prin care se cerea închinarea la zeii păgâni și, din această pricină, a fost ucis la Siowt (Asyut) la 26 mai. Se născuse la Touho, din mamă greacă, Sarah; tatăl nu este cunoscut. La mucenicie avea aproximativ treizeci de ani și era creștin de patru ani.

Mucenicia lui este descrisă într-⁠un manuscris întreg al martirologiului, cu fragmente înrudite și o versiune arabă, care cuprinde și minunile făcute după moarte, notate de Colluthus. Cu el au fost închiși și uciși la Asyut alți cinci ostași mucenici: Ischurion, Orsenufis din Sne, Belphius, Origen și Petru din Souan. Ischurion are biserici închinate în Egiptul de azi. Fibamon din Preht este uneori încurcat cu un alt mucenic cu același nume, din Wushem, mort lângă Tkow; cele două persoane au povestiri deosebite. În Teba, două mănăstiri au fost închinate unui mucenic cu numele Fibamon, iar o biserică din Abnub îi poartă numele. Este cinstit în Biserica Coptă.