Filaret

Sfântul Cuvios Filaret, egumenul Mănăstirii Constamonitu, s-⁠a născut în 1890 și a intrat la douăzeci de ani, în 1912, în Mănăstirea Constamonitu, din Fytia Verias. A fost tuns monah în 1915. S-⁠a deosebit de mic prin cunoașterea de sine și a fraților, blândețe și simplitate. Nu avea înțelepciune lumească, ci lumină dumnezeiască. A trecut prin mai multe ascultări (chilar la metoace, eclesiarh la Catholicon) și a trăit cinci decenii în obște, dintre care patru ca slujitor zilnic și neobosit al Liturghiei. Slujea cu lacrimi, ca și cum ar fi slujit împreună cu îngerii. A fost egumen din 1949 și a păstrat același fel de viață smerit, luând adesea locul celui din urmă slujitor. Avea mare dragoste pentru Maica Domnului și zicea Acatistul ei de mai multe ori pe zi. Ura de fiecare ascultător îi spunea: „Maica Domnului să te țină sub poala ei.”

Părintele Paisie Aghioritul scrie că, prin curăția lui, vedea trecutul și viitorul, gândurile oamenilor și chiar ce aveau în buzunar. Povestește și cum l-⁠au dus la spital la Tesalonic, unde a luat asistentele drept îngeri și și-⁠a ascuns fața în cearșaf. A adormit în Domnul la 29 ianuarie 1963. La dezgroparea osemintelor, oasele au fost galbene ca ambra, iar pe craniu s-⁠a format o cruce, cu o mireasmă puternică. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.