Filaret de la Caruleia

Sfântul Cuvios Filaret de la Caruleia, constantinopolitan, fusese egumen al Mănăstirii Stavronichita și a devenit apoi ascet sărac la Caruleia, sub Marea Lavră. Se făcea și nebun pentru Hristos, ca să se smerească. Sihăstria lui era pentru el un palat, iar chilia semăna cu un mormânt. Își lăsase tot în mâna lui Dumnezeu și nu se îngrijea de nimic pământesc. Disprețul îl socotea laudă și avea grijă doar de curăția minții. Iubea mult pe Maica Domnului. Cântarea îl făcea să plângă și îi socotea pe cântăreți îngeri. Rugăciunea i se unise cu respirația. Zicea: „Frații mei, toată lumea aleargă și se străduiește pentru mântuirea ei, în afară de mine, păcătosul.” A adormit fericit, după ce i-⁠au cântat danielitii „Axion Estin”. Sursele noastre îl pun la 1962, iar o notă scurtă îl dă ca adormit în 1956. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.