Filaret din Ustiujna

Sfântul Cuvios Filaret din Ustiujna a fost prieten și împreună-⁠rugător cu Cuviosul Gurie de la Șaloca și cu Cuviosul Mucenic Eufrosin de la Sinozero și s-⁠a nevoit la sfârșitul veacului al XVI-⁠lea și începutul celui de-⁠al XVII-⁠lea.

Negăsind liniștea dorită în mănăstirea din Tihvin, plină de viețuitori și de pelerini, el a plecat împreună cu Gurie și Eufrosin și s-⁠a așezat în ținutul Ustiujnei, unde fiecare dintre sihaștri a întemeiat o mică pustie. Filaret s-⁠a așezat în mijlocul pădurilor, pe lacul Pustînskoe.

Bătrânii care trăiau singuri, în locuri diferite, se întâlneau la vreme hotărâtă, în locuri hotărâte, pentru convorbire și rugăciune comună. Locul de întâlnire al lui Eufrosin și Filaret era așa-⁠numitul Munte al Cornului, la o verstă de satul Cireț, pe drumul spre Moden, la cotitura spre Lâcino. În amintirea sfinților din Ustiujna s-⁠a așezat acolo o cruce de lemn cu un crucifix de aramă. O a doua cruce de drum, între satele Kortiha și Krasino, arăta locul întâlnirilor dintre Gurie și Filaret.

Filaret și-⁠a întemeiat pustia în locuri atât de pustii și de neumblate, încât, când în veacul al XVII-⁠lea polonezii au venit și au prădat pustiile Sinozero și Șaloca, pe cea a lui Filaret nu au putut-⁠o găsi prin păduri și mlaștini. Nu se știe câți ani s-⁠a nevoit acolo sihastrul și nu s-⁠a păstrat până azi nici data exactă a morții lui.

Moaștele lui au fost de mult cinstite de localnici. În 1896, deasupra mormântului sfântului, s-⁠a zidit o biserică de lemn închinată icoanei Maicii Domnului de la Tihvin, pe cheltuiala țăranului Kiriac Fedotovici Serebreannikov. Sfințeniile bisericii erau moaștele și lanțurile nevoitorului Filaret. În 1906, Sfântul Sinod a înființat pe locul vechii pustii a lui Filaret, în ținutul Modenski-⁠Plotici din ținutul Ustiujna, o comunitate de maici. Pe teritoriul ei se aflau biserica de lemn și două case de lemn cu etaj pentru surori. După revoluție, în 1918, comunitatea a fost desființată. În 1919 averea pustiei a fost naționalizată, iar statul a dat biserica unei obști de credincioși nou înregistrate. În 1922 din biserică au fost luate toate obiectele de preț, în 1936 a fost deschisă racla cu moaștele cuviosului Filaret, iar la 7 iunie 1939 biserica a fost închisă.

Din mănăstire s-⁠au păstrat puține: doar pietrele de la temelia bisericii. Pe locul bisericii dărâmate s-⁠a așezat o cruce mică de lemn, iar pe locul pustiei lui Filaret s-⁠a ridicat o capelă închinată icoanei de la Tihvin, iar alături o mare cruce de închinare în cinstea Cuviosului Filaret din Ustiujna. La locul nevoinței lui se fac regulat procesiuni, iar în capelă se slujesc moleburi.

Cuviosul este pomenit la 11 iulie, zi mobilă, în Soborul sfinților din Vologda.