Filaret Dușa

Sfântul Cuvios Filaret Dușa (Ntousas) s-⁠a născut în Transilvania, în România, în 1892, cu numele de Nicolae, fiul lui Ioan și al Mariei. În 1912, la douăzeci de ani, a venit la Athos și a fost tuns monah în Chilia Sfântului Ipatie, a Vatopedului, primind numele Filaret. A stat acolo opt ani, iar în 1920 s-⁠a mutat la Chilia Sfântului Andrei din Capsala, a Stavronichitei, la bătrânul Modest, pe care l-⁠a îngrijit și a primit binecuvântarea lui. În chilia aceea și-⁠a încheiat nevoința.

Părintele Paisie, care l-⁠a cunoscut în 1968, îl vedea în picioare, rezemat de balustradă, cu metania în mână, suferind de lipsă de aer. Nu primea nimic: „Maica Domnului îmi aduce ce-⁠mi trebuie.” Pentru orice dar lăsat pe ascuns făcea mult mai multe metanii și mătănii decât prețuia darul, ca să se roage pentru donator. Timp de cincisprezece ani, până să cadă el însuși la pat, l-⁠a slujit pe ucenicul său, părintele Vartolomeu, bolnav de Parkinson, deși avea el însuși șaptezeci și opt de ani. Părinții l-⁠au invitat în mănăstiri, dar nu a vrut să-⁠și părăsească chilia. Într-⁠o zi, Paisie a simțit o mireasmă neobișnuită în chilie și l-⁠a găsit prăbușit. A văzut apoi un chip luminos de copil plecând spre cer și a înțeles că sufletul lui s-⁠a odihnit în Domnul. Era 1 iunie 1975; Filaret avea optzeci și trei de ani. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.