Filip din Apameea

Sfântul Mucenic Filip din Apameea a fost ostaș și a pătimit în anul 305 împreună cu Sfântul Mauriciu, căpetenia lor din Apameea Siriei, cu fiul acestuia Fotin și cu alți șaizeci și nouă de ostași, sub împăratul Maximian Galeriu (305-311). Dintre cei șaptezeci de ostași se cunosc pe nume doar doi, Teodor și Filip.

În vremea prigoanei, preoții păgâni l-⁠au pârât împăratului că Mauriciu răspândește credința în Hristos. Aduși la judecată, Mauriciu, fiul lui și ostașii au mărturisit cu tărie și neclintit credința și nu s-⁠au plecat nici la mângâieri, nici la amenințări. Au fost bătuți fără milă, arși cu foc și sfâșiați cu cârlige de fier. Tânărul Fotin, care răbda statornic chinurile, a fost tăiat cu sabia sub ochii tatălui. Nici această cruntă încercare nu l-⁠a frânt pe Mauriciu, care s-⁠a bucurat că fiul lui s-⁠a învrednicit de sfârșit mucenicesc.

Atunci s-⁠a născocit un chin și mai iscusit: mucenicii au fost duși într-⁠un loc mlăștinos, plin de nori de țânțari, viespi și tăuni, și legați de copaci, cu trupurile unse cu miere. Insectele îi înțepau crunt, iar setea și foamea îi istoveau. Zece zile au răbdat sfinții aceste chinuri, fără să înceteze a se ruga și a-⁠L slăvi pe Dumnezeu, până când Domnul a pus capăt suferințelor lor. Chinuitorul cel rău a poruncit să li se taie capetele și să li se arunce trupurile nesăpate, dar creștinii au îngropat în taină, noaptea, sfintele rămășițe pe locul îngrozitoarei lor execuții.

Despre Filip, pagina nu spune nimic aparte. Sfinții sunt pomeniți la 7 martie, zi mobilă.