Filotei Zervakos

Arhimandritul Filotei Zervakos (1884-1980) a fost ieromonah și egumen al Mănăstirii Izvorul Tămăduirii (Longovarda) din insula Paros, ucenic duhovnicesc al Sfântului Nectarie din Eghina. Este cinstit în Grecia ca sfânt de către credincioși, fără glorificare sinodală; pomenirea lui nu are o zi stabilită.

S-⁠a născut în mai 1884 în satul Pakia din Laconia, cu numele Constantin. A fost tuns monah la 29 decembrie 1907, primind numele Filotei. A făcut serviciul militar la Atena ca subofițer, a frecventat biserica Sfântului Elisei, unde i-⁠a cunoscut pe Alexandru Papadiamantis și Alexandru Moraitidis, iar Sfântul Nectarie l-⁠a îndemnat să meargă la Mănăstirea Longovarda pentru a călugări. A fost hirotonit preot la 22 aprilie 1912, arhimandrit în 1913, iar în 1930, după moartea egumenului Ierotei, a devenit egumen al mănăstirii. În 1924 a făcut un mare pelerinaj în Țara Sfântă, la Sinai și în Egipt, pe care l-⁠a descris în cartea din 1925. În 1934 a mers la Constantinopol, iar la întoarcere a întemeiat mănăstirea de maici Panaghia Mirtidiotisa din Thapsana, lângă Lefkes.

Timp de șaizeci și opt de ani (1912-1978) a predicat și a spovedit în numeroase insule și orașe ale Greciei, între care Paros, Naxos, Tinos, Patmos, Rodos, Chios, Cipru și Atena. A ridicat douăsprezece biserici, două mănăstiri, trei cimitire și două școli, iar banii primiți de la credincioși i-⁠a împărțit săracilor, văduvelor și orfanilor. În timpul ocupației germane, în mai 1944, după un atac al comandourilor aliate asupra aeroportului insulei, comandantul german al Ciclazilor a hotărât executarea a 125 de pariani luați ostatici. Filotei s-⁠a rugat de comandant să-⁠i cruțe și a cerut să fie numărat el însuși printre cei osândiți; comandantul s-⁠a lăsat înduplecat. Trei ani a împărțit mâncare la 1500 de oameni.

A scris despre viețile sfinților, despre pastorație și catehizare, și a purtat o bogată corespondență. Printre scrierile lui se numără „Mare și minunat pelerinaj în Palestina și Sinai” (1925), „Călătorul” (1947), viața Cuviosului Arsenie cel Nou din Paros (1960) și „Testamentul duhovnicesc” (1961). A adormit în Domnul la 8 mai 1980, în chilia lui din Thapsana. Slujba înmormântării a fost săvârșită de arhimandritul Dionisie de la Simonopetra. Mormântul lui se află în biserica Sfântului Nectarie, în apropierea mănăstirii Mirtidiotisa de la Thapsana, Paros.