Fortis din Astorga

Fortis din Astorga (numit și Fuertes) a fost monah benedictin, egumen al mănăstirii San Pedro de Montes și episcop de Astorga din 920 până la moartea sa, în jurul anului 930, în El Bierzo, în Spania. Nu trebuie confundat cu Fortis, episcopul Leónului din jurul anului 981.

A fost ucenic al Sfântului Genadie la mănăstirea din Ageo, probabil Ayoó de Vidriales, și l-⁠a urmat când acesta s-⁠a retras la San Pedro de Montes. I-⁠a urmat ca egumen când Genadie a fost numit în fruntea eparhiei Astorga, în 899. Când Genadie a renunțat la scaun ca să se întoarcă la viața de nevoință, l-⁠a recomandat pe Fortis regelui Ordoño al II-⁠lea ca urmaș, ceea ce s-⁠a și întâmplat. Acte vechi îl pomenesc ca episcop din 912, dar unii autori socotesc că data lor poate fi greșită sau că atunci Fortis a fost episcop ajutător al lui Genadie. Din 920 apare ca episcop titular.

A fost socotit sfânt la scurtă vreme după moarte. A fost îngropat în mănăstirea Santiago de Peñalba, până în 1603, când ducesa de Alba, María de Toledo, și fratele ei i-⁠au scos osemintele, împreună cu ale Sfinților Genadie și Urban, ca să le ducă la mănăstirea lor de dominicane din Villafranca. În 1621 capitlul din Astorga a cerut înapoi moaștele, care au fost duse în catedrală.

Este un sfânt al Apusului, din Spania creștină de dinaintea marii despărțiri; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.