Fotin de Volokolamsk

Sfântul Fotin de Volokolamsk (Fotie) a fost bătrân la mănăstirea Sfântul Iosif din Volokolamsk, ucenic al lui Casian cel Desculț și scriitor duhovnicesc din secolul al XVI-⁠lea. Biserica Rusă îl cinstește ca preacuvios, în Soborul sfinților Moscovei.

Pe numele din lume Teodor, era din ținutul Kievului. Până în 1500 a trăit la Putivl, în slujba ultimului cneaz stăpânitor al orașului, Bogdan Glinski, ca îngrijitor al fiului acestuia, Vladimir. Când marele cneaz Ivan al III-⁠lea a cucerit Putivlul, în 1500, Fotie a fost luat prizonier împreună cu cneazul și familia lui și a ajuns la boierul Iuri Zamiatnin. După câțiva ani de trai în cinste s-⁠a retras din lume și s-⁠a așezat la mănăstirea Volokolamsk, unde a primit monahismul de la întemeietorul ei, Iosif († 1515).

Sub îndrumarea bătrânului Casian cel Desculț a învățat rânduiala dată de Iosif și regulile vieții monahale și a ajuns repede unul dintre frații de seamă, cunoscut pentru citirea, învățătura și nevoințele grele, dar și pentru smerenia care îl făcea să fugă de întâietate. A rămas în amintire și ca hărnic copist de cărți. Din scrierile lui au ajuns la noi puține: slujba Sfântului Iosif, pe care a prezentat-⁠o mitropolitului Macarie, o învățătură împotriva vorbirii urâte și o epistolă de mângâiere către o bătrână, Alexandra. A murit la 9 martie 1554, după ce petrecuse ultimii douăzeci și cinci de ani ai vieții în mănăstire, fără să iasă. Ucenicul său Vasian Kosoi i-⁠a scris viața.