Frații Karbelașvili

Sfinții Frați Karbelașvili sunt cinci frați georgieni, Pilimon, Andria, Petre, Polievct (numit Mărturisitorul) și Vasil (cu numele monahal Stepane, numit tot Mărturisitorul), care au păstrat tradiția muzicală și bisericească georgiană la sfârșitul secolului al XIX-⁠lea și începutul celui următor. Doi dintre ei, Andria și Petre, au primit mucenicia în 1924. Biserica Ortodoxă a Georgiei i-⁠a canonizat la 20 decembrie 2011. Pomenirea lor este la 6 septembrie, aniversarea muceniciei lui Andria și Petre.

Familia

Cei cinci frați, împreună cu sora lor Sidonia, au fost copiii lui Grigol Karbelașvili (1812-1880), preot în satul Kvemo Cala. Tatăl Karbelașvili era fiul lui Petre Karbela (Hmaladze), care în tinerețe fusese cântăreț la curtea lui Erekle, prințul de Muhrani, apoi a predat cântarea la catedrala Samtavisi. Grigol cunoștea bine cântarea și citirea bisericească, învățând muzica de la tatăl său. A învățat la mănăstirea Șio-⁠Mgvime între 1820 și 1824 și a fost hirotonit în 1849. Interesul pentru muzică l-⁠a transmis fiilor, dintre care fiecare a ajuns activ în viața bisericească și în învățământ. Frații au cântat prima oară împreună în 1864, interpretând cântece populare la o întrunire lângă cetatea Nișevo, la 1 mai. Alături de Makari Batatașvili și de alții, Grigol a luat parte la primele străduințe ale Bisericii de a păstra cântarea tradițională și a întemeiat în anii 1860 o școală pentru aceasta.

Pilimon

Cel mai mare dintre frați, Pilimon (1836-1879), a fost învățat mai întâi acasă de tatăl său. Apoi a mers la Tbilisi, la seminar. S-⁠a întors în satul natal în 1860, la hirotonie, și a început o activitate bisericească plină de rod. Se spune că săvârșea Sfânta Liturghie însoțit de cântarea fraților în așa fel că biserica se umplea peste măsură de locuitori nu numai din Samtavisi, ci și din satele din jur. A fost și învățător, deschizând o școală a satului, unde preda istoria Georgiei, cântarea, citirea, scrisul și socotitul. Darul de predicator, cântăreț și învățător i-⁠a adus numele de „model”. Printre cunoscuții lui a fost Ilia Cavcavadze, pe care l-⁠a întâlnit prin Niko Meșhișvili. A murit în 1879 și a fost îngropat în curtea catedralei Samtavisi, unde i se poate vizita mormântul.

Andria

Sfântul Sfințit Mucenic Andria Karbelașvili (1851-1924) a fost al doilea copil al familiei și a început studiile acasă. Frații i-⁠au recunoscut darurile de cântăreț și de cleric, și era cunoscut și pentru inteligență. În 1903 a devenit paroh la biserica Adormirii Maicii Domnului din Kvemo Cala și a rămas în această slujbă până la venirea sovieticilor la putere, când a fost silit să părăsească viața bisericească. Când bolșevicii au venit să distrugă sau să confiște averea familiei Amilahvari și a altor familii nobile, Andria a salvat multe obiecte. Andria și fratele său Petre au fost între intelectualii duși la Gori pentru interogatoriu de comuniști în timpul Răscoalei din August și au fost executați în valea Tiripona, împreună cu alții.

Polievct

Polievct Karbelașvili (1855-1936) s-⁠a născut la Kvemo Cala și a învățat la seminariile din Gori și Tbilisi. A lucrat pentru restaurarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe a Georgiei și pentru păstrarea limbii, culturii și cântării georgiene. A fost scriitor, publicând multe cărți și articole despre istoria și cultura Georgiei. Împreună cu fratele Vasil a notat și a adunat cântarea tradițională, a alcătuit texte religioase și a editat lucrări ale scriitorilor georgieni. A fost cunoscut mai ales pentru biblioteca lui de materiale istorice și s-⁠a străduit să păstreze documente din bisericile și mănăstirile Svanetiei. A strâns și numele de familie tradiționale georgiene și originea lor. Multe dintre documentele pe care le-⁠a copiat nu mai există, așa că copiile lui sunt singura mărturie a cuprinsului lor. A fost bine cunoscut între intelectualii vremii, între care Ilia Cavcavadze, Akaki Țereteli și Niko Nikoladze. A fost îngropat la Gurjaani în 1936. Arhiva Națională a Georgiei păstrează o arhivă bogată despre el.

Vasil, Stepane Mărturisitorul

Vasil Karbelașvili, numit Stepane Mărturisitorul (1 ianuarie 1858 - 8 aprilie 1936), s-⁠a născut la Kvemo Cala și a învățat mai întâi acasă. La nouă ani a fost dus de părinți la Tbilisi, unde i-⁠a învățat pe ceilalți elevi cântarea Kartli-⁠Kahetia pe care o învățase în copilărie. A urmat apoi seminarul din Gori, absolvit în 1881. În anul următor a intrat la Conservatorul din Moscova, dar nu a rămas și s-⁠a întors în Georgia în 1883. În același an a fost hirotonit diacon și apoi preot, slujind la biserici și mănăstiri din Tbilisi și Kahetia. Ardent patriot georgian și susținător al autocefaliei Bisericii georgiene, a intrat într-⁠un conflict răsunător cu mai mulți dregători rusofili, pentru care a fost surghiunit în Azerbaidjan în februarie 1903. L-⁠a însoțit soția sa, Mariam, cu care avea șase copii. La 24 octombrie 1925 a fost tuns monah, cu numele Stepane, și a devenit episcop de Bodbe. În 1928 a fost mutat la eparhia Alaverdi. În 1934 a încetat să mai slujească Liturghia, și curând s-⁠a retras.

Ca monah și episcop a păstrat cântarea și a fost învățător, predând limba georgiană, muzica și catehismul la diferite instituții. A publicat două culegeri de cântări, în 1897 și 1898. A scris mult despre Biserica autocefală, iar scrisorile lui au apărut în multe periodice georgiene, și a răspândit materiale antiimperiale și a luptat pentru predarea limbii georgiene în școli. A fost îngropat în zidul bisericii Sfânta Varvara din Navtlug. Centrul Național de Manuscrise al Georgiei păstrează arhiva lui.

Petre

Sfântul Sfințit Mucenic Petre Karbelașvili (1860-1924) a învățat la școala teologică din Gori. Din 1878 a fost citeț în diferite biserici, predând totodată cititul și scrisul. În 1889 a început să predea bazele cântării Kartli-⁠Kahetia la seminarul din Tbilisi. A fost hirotonit în 1900 și s-⁠a întors în satul natal, Sakorintlo. A slujit la biserici și mănăstiri din Șida Kartli, iar în anii 1920 a început să lucreze în parohia Muhrani, unde a fost arestat în Răscoala din August și executat în valea Tiripona, împreună cu fratele Andria și cu alții.

Cântarea și moștenirea

Străduințele de a transpune cântarea georgiană tradițională cu trei voci în notația europeană pe cinci linii au început în 1882. Notarea cântărilor din Georgia de vest a fost făcută de unul dintre specialiști, iar cea din Georgia de est a fost condusă de Mihail Ippolitov-⁠Ivanov. Episcopul a ales colecționarii de cântări: pe Vasil și Polievct, alături de Grigol Mghebrișvili și Alexandre Molodinașvili. După terminarea notării, primul volum, de Vecernie, în modul Kartli-⁠Kahetia, a apărut în 1896, urmat în 1898 de un volum de Utrenie. În 1899 a apărut o ediție a Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur, editată de Vasil Karbelașvili. Între cântările puse pe hârtie de frați este „Șen har venahi”, unul dintre cele mai însemnate imne ale Bisericii georgiene. În 1909 Zaharia Paliașvili l-⁠a aranjat pentru cor de șase voci, iar în anii 1950 a fost redus la trei voci, cântat adesea de ansamblul Rustavi, și azi se numește varianta „Paliașvili”, cea mai folosită. Paliașvili a alcătuit și o întreagă Liturghie pe baza cântărilor Karbelașvili, aranjată pentru cor de cinci și șase voci. Frații, însă, au fost revoltați de ceea ce socoteau o profanare a muzicii tradiționale. Lucrarea lui Paliașvili a ajutat totuși la păstrarea lucrării fraților: cântarea tradițională a fost înăbușită cu înverșunare sub stăpânirea sovietică, dar versiunile Paliașvili erau cunoscute și au continuat să fie cântate în privat, adesea în aranjamente pe trei voci menite să amintească cântarea tradițională georgiană.

Culegerea și publicarea cântărilor tradiționale ale Georgiei este socotită un moment de cotitură în istoria georgiană. Ea a dus nu doar la păstrarea unei lungi tradiții muzicale, ci și la începutul unei străduințe de a reînvia obiceiul cântării în Georgia. Pentru străduințele în păstrarea cântării georgiene și a identității naționale, frații Karbelașvili au fost canonizați de Biserica Ortodoxă a Georgiei la 20 decembrie 2011. Ziua lor de pomenire este 6 septembrie. În casa familiei din Kvemo Cala funcționează un muzeu al fraților, iar o stradă din Tbilisi le poartă numele. Despre ei a apărut în 2012 filmul documentar „Cronica unei familii: Sfinții Frați Karbelașvili”, de Sandro Vahtangov.