Sfânta Cuvioasă
Galactia de la Pompia
Gherontisă din Creta
Gherontisă din Pompia, lângă Moires, în Creta, adormită în 2021; cinstită de credincioși, fără canonizare sinodală.
- Adormită
- 2021secolul XXI
- Locul
- Pompia, Moires, Heraklion, Crete
- Ceata
- Cuvioși și cuvioase
Viața
Gherontisa Galactia din Pompia, născută Galatia Canacachi, a fost o monahie din satul Pompia, lângă Moires, în Heraklion, în Creta, care a adormit întru Domnul la 20 mai 2021. Este cinstită de credincioși ca o mamă duhovnicească și pentru darul înainte-vederii, fără canonizare sinodală.
A trăit mulți ani în casa ei din Pompia, în sudul Cretei, o casă asemenea unei chilii monahale, unde a fost mai mult sau mai puțin închisă din pricina bolii. Mitropolitul Ierotei al Nafpaktului și al Sfântului Vlasie, care a cunoscut-o prin părintele Antonie Fraghachis, predicator al Mitropoliei Gortinei, spune că Dumnezeu i-a dat darul de a vedea de departe oameni și întâmplări, un dar pe care ea îl numea, în glumă, „televiziunea duhovnicească a inimii”. Din această pricină cineva i-a spus „Gherontisa Porfirie”, după Sfântul Porfirie. Era plină de smerenie: se socotea cel mai mare păcătos și spunea că singurul lucru pe care îl cere lui Dumnezeu e pocăința și iertarea. Se ruga noaptea pentru toți: întâi pentru preoți, apoi pentru soți și soții, pentru țara ei și pentru toate țările lumii. Spunea că îl vedea pe Arhanghelul Mihail, a cărui icoană o ținea pe pat, și că el o apără de demoni.
Mitropolitul Ierotei a întâlnit-o la Heraklion, la 14 aprilie 2013, când ea a făcut un drum greu din Pompia ca să-l vadă. A descris-o ca pe o bătrână mică și slabă, de 32 de kilograme, cu bunătate și purtări alese. A mers apoi și la casa ei și au mers împreună la Mănăstirea Coudouma. Aveau legături telefonice dese. Între 22 februarie 2014 și 11 septembrie 2015 ea i-a scris nouă scrisori, de circa treizeci și cinci de pagini în total, în care își povestea trăirile. După aceea nu a mai avut puterea să continue, a suferit mai multe accidente vasculare, iar mintea ei nu mai lucra bine, dar, după ierarh, nous-ul sufletului ei rămăsese treaz și ea vedea limpede ce era ascuns în cei care se apropiau de ea.
În boală a primit marea schimă și numele de Galactia și a fost primită între surorile Mănăstirii Kaliviani. Mitropolitul Ierotei a scris după adormirea ei despre ea și a pus la dispoziție fragmente din întâlnirea lor și din corespondență. Pomenirea ei se face la 20 mai, ziua adormirii.