Galaction

Galaction de la Mănăstirea Xenofont, cu numele de mir Gheorghe Psihoghiros, fiul lui Atanasie și al Diamantei, s-⁠a născut în 1878 la Raches din Icaria. Tânăr, a mers la Chios și l-⁠a cunoscut pe cuviosul bătrân Pahomie (1839-1905) în schitul Sfinților Părinți, unde erau atunci vreo șaizeci de monahi, și acolo a fost tuns monah. După adormirea cuviosului a plecat în Sfântul Munte cu tovarășul lui din Chios, Grigorie. Au venit și s-⁠au așezat în schitul Xenofontului al Bunei Vestiri; Galaction la coliba Tuturor Sfinților, la 10 aprilie 1934, iar Grigorie într-⁠o colibă uscată. Atunci monahii schitului erau vreo optzeci și se deosebeau prin asceza lor.

Bătrânul Ioachim scrie despre ei în cartea sa Palestra sfinților bărbați: «Unul îl întrecea pe altul în asprimea vieții și în înfrânare. Erau în general nevoitori și oameni virtuoși și iubeau suferința. Puținii părinți de azi ai schitului care au cunoscut sfârșitul acelei înfloriri își amintesc ascetici de mare experiență monahală și virtute. Vorbesc despre ei cu admirație, arătând colibele și peșterile ruinate, unde sudoarea și lacrima lor au devenit binecuvântare.» Un alt părinte spune: «Astfel de suflete sfinte, păsări de noapte care strigau neîncetat și cereau mila lui Dumnezeu, găzduia schitul nostru în acele vremuri de odinioară. Chipuri ascetice de neuitat, care străluceau. Părinți înaintați în sfințenie, care își petreceau zilele și nopțile cu muncă, rugăciune și studiu. Dacă ascultai, de pretutindeni auzeai suspinele lor plângătoare, iar dacă îi urmăreai pe ascuns, vedeai mâinile lor ridicate și fețele scăldate în lumina harului. Și dacă te întâlneai cu ei, vedeai cuviința și noblețea lor, care însoțesc mereu viața după Dumnezeu.» Galaction a adormit în 1951. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.