Gauderic

Sfântul Gauderic (Galderic) a fost un țăran evlavios din Roussillon și Catalonia, născut în jurul anului 820 la Vilavella (azi Saint-⁠Gaudéric, în comitatul Carcassonne) și mort în 900 la mănăstirea Sant Martí del Canigó, în Conflent. Cultiva, împreună cu doi frați ai săi, pământul unui proprietar și a apărat drepturile țăranilor, ocrotindu-⁠i de abuzurile și relele tratamente ale seniorilor. Este chemat pentru ploaie, fiindcă ar fi făcut să țâșnească din pământ un izvor.

Numele „Galderic” vine, după o explicație, din vechea limbă germană: „Gaut”, Dumnezeu, și „Eric”, slujitor, deci „cel ce slujește lui Dumnezeu”. A murit cu faimă de sfânt și a fost îngropat în mănăstirea Sant Martí del Canigó, ai cărei monahi i-⁠au luat apoi moaștele și le-⁠au așezat în biserica lor. Se atribuie multe minuni; se spune că ar fi fost canonizat în 990 la un sinod, la Narbonne, de episcopul Raymond al II-⁠lea de Toulouse. A fost ocrotitorul țăranilor catalani până în secolul al XVII-⁠lea sau al XVIII-⁠lea, când a fost înlocuit de Sfântul Isidor Plugarul. Rămâne ocrotitorul Roussillon-⁠ului, al Conflent-⁠ului, al Vallespir-⁠ului și al Perpignan-⁠ului și este cinstit și azi de țărani de ambele părți ale Pirineilor. În timpul Războiului secerătorilor, la 5 iulie 1654, călugării din Conflent au dus moaștele pe poteci de munte la biserica mănăstirii Sant Pau del Camp din Barcelona. Se pomenește la 16 octombrie. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.