Gavriil

Gavriil din Noul Schit (†1916) s-⁠a născut la Plomari, în Mitilene, într-⁠o familie cu zece copii. A venit în 1820 la coliba Sfântului Haralambie al Haldeilor din Noul Schit. Era un monah virtuos, evlavios, harnic, «foarte exact în lucrarea duhovnicească și în trezvie», după părintele Hrisostom Neoschitiotul. Odată un răufăcător a vrut să meargă la coliba lui să fure, crezând că bătrânul lipsește. A bătut la ușă și i-⁠a deschis bătrânul Gavriil. Acela s-⁠a pierdut cu firea și n-⁠a știut ce să facă. Bătrânul l-⁠a salutat cu bunătate și l-⁠a primit frumos. Mișcat, omul și-⁠a mărturisit gândul și a cerut iertare cu lacrimi. Bătrânul a mulțumit lui Dumnezeu, Maicii Domnului și Sfântului Haralambie pentru ocrotire, l-⁠a iertat cu inimă și i-⁠a vorbit despre pocăință. Cuvintele bătrânului l-⁠au mișcat adânc și l-⁠au dus la pocăință sinceră, încât a hotărât să rămână acolo pentru totdeauna și să se facă monah; așa a și făcut și a adormit în pace, în pocăință.

În 1825 a venit lângă el fratele său după trup, monahul Evgheniu, om călugăresc, înfrânat și smerit, care a adormit în 1922 la o sută trei ani. Bătrânul Gavriil a adormit în pace în coliba lui dragă în 1916, la o sută treisprezece ani. La aceeași vârstă a fost martirizat ocrotitorul colibei lor, ieromartirul Haralambie, cel mai vârstnic martir al credinței. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.