Gavriil Cipriotul

Sfântul Cuvios Gavriil Cipriotul (numit astfel în unele liste, deși izvorul îl arată născut la Giannades, în Corfu) a fost ieromonah al Noului Schit, născut cu numele de Teodor. A fost diacon al mitropolitului Ierotei al Miletupolei (mort în 1956). După ani lungi de nevoință și ascultare în Chilia Sfântului Spiridon din Noul Schit, a ieșit cu binecuvântarea bătrânului în lume și timp de optsprezece ani a ajutat mulți oameni din Corinthia să-⁠L cunoască mai bine pe Dumnezeu, ca duhovnic virtuos și chibzuit. În 1964 s-⁠a întors în chilia sa. Zicea: „Dacă un om se împărtășește zilnic cu Preacuratele Taine, își dă toată averea milostenie și se usucă de post și metanii, dar nu dobândește dragoste de Dumnezeu, de oameni și de toată făptura, n-⁠a făcut nimic și nu va afla mila lui Dumnezeu.”

O dată a fost chemat la un monah pe moarte care avea greutăți să-⁠și dea sufletul. Acesta a spus că vede în dreapta îngeri, în stânga demoni și o hârtie lipită pe umăr. Duhovnicul i-⁠a spus să-⁠i întrebe pe îngeri ce scrie pe hârtie; ei i-⁠au citit două păcate nemărturisite. Monahul le-⁠a mărturisit, părintele Gavriil i-⁠a citit rugăciunea de dezlegare și monahul s-⁠a odihnit în pace. Cu două zile înainte de moarte a prevestit propriul sfârșit, și-⁠a chemat frații, a cerut și a dat iertare. A adormit la 30 ianuarie 1967, după Liturghia slujită dimineața în micul paraclis al Sfântului Spiridon, la pomenirea Sfinților Trei Ierarhi, hrănind păsările din curte. Suferea de diabet. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.