Gavriil de la Caruleia

Sfântul Cuvios Gavriil de la Caruleia a fost un nevoitor aspru în Caruleia, un om al pocăinței adânci, al silirii de sine și al luptei. Iubea cu înflăcărare citirea Părinților asceți, ura trândăvia și era stăpânit de tăcere, fără nicio avere. Era aspru cu sine, postitor, și se ferea de oameni ca vrabia. Pe cărări greu de străbătut mergea ca și cum ar fi zburat, uscat de foame și de rugăciune, mereu aplecat spre sine, fără curiozitate, atent la liniștea și curăția dinăuntru, în tăcerea pustiului. Își spunea pustnicul stâncilor, între cer și pământ. În loc să vorbească vizitatorilor, le citea ceva din Filocalie. Aștepta moartea cu bucurie. După ce s-⁠a împărtășit, a adormit în pace, în 1968. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.