Gavriil de la Cozia

Gavriil a fost ieromonah și cel dintâi egumen al Mănăstirii Cozia, rânduit în anul 1388 de voievodul Mircea cel Bătrân. A fost ucenic al Sfântului Nicodim de la Tismana. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Mai întâi s-⁠a nevoit ca sihastru pe Valea Oltului, apoi a intrat în obștea Mănăstirii Tismana, unde a învățat meșteșugul vieții duhovnicești. Era cunoscut în părțile locului pentru sfințenia vieții. Când Mircea cel Bătrân a isprăvit zidirea Coziei în poiana Nucet, în locul unei vechi sihăstrii, l-⁠a pus pe Gavriil cel dintâi egumen și părinte duhovnicesc al ctitoriei sale. Tot lui i s-⁠a încredințat Mănăstirea Cotmeana cu sihăstriile de pe Valea Oltului. În cele două mănăstiri a adunat până la patruzeci de monahi.

Gavriil a dat obștii un așezământ de viață duhovnicească, respectat cu rigoare. Actul de danie al voievodului prevede că rânduiala locașului să fie cea așezată de popa Gavriil, fără ca cineva să adauge sau să scadă din ea, iar după moartea lui egumenul să fie ales numai de frați dintre ei. A orânduit viață de obște, cu Liturghie zilnică și spovedanie în fiecare săptămână. La sărbători veneau la Cozia și sihaștrii de pe Valea Oltului și se împărtășeau.

A fost un duhovnic prețuit al monahilor și al sihaștrilor din Țara Oltului, unul dintre primii sfetnici ai lui Mircea cel Bătrân, care îl cerceta adesea și îi urma sfatul, și părinte sufletesc al sătenilor de sub munte, de ambele părți ale Carpaților. A trecut cu pace la Domnul la adâncă bătrânețe, lăsând mulți ucenici.