Gavriil de la Dionisiu

Gheronda Gavriil Dionisiatul, în lume Gheorghe Cazazis, a fost egumen al Mănăstirii Dionisiu din Muntele Athos și a adormit întru Domnul la 6 noiembrie 1983. Este cinstit de credincioși ca unul dintre marii părinți duhovnicești ai Athosului în secolul al XX-⁠lea, fără canonizare sinodală. Constantin Cavarnos a scris o carte despre el, iar unii îl numesc „egumenul egumenilor” veacului al XX-⁠lea.

S-⁠a născut în 1886, în satul Mesenicolas din Karditsa, în Tesalia de apus, din Teodosie și Constantina Cazazis. La șaptesprezece ani s-⁠a înrolat în armata de partizani a lui Pavlos Melas, în lupta pentru Macedonia. În 1910 s-⁠a mutat pe Muntele Athos, la Mănăstirea Dionisiu, și a primit numele de monah Gavriil. În Primul Război Mondial a căzut prizonier și a fost ținut în Bulgaria; după eliberare s-⁠a întors la viața monahală.

În iulie 1936 a fost pus egumen al Dionisiului, în locul egumenului Dositei, și a rămas în această slujbă până în 1979, când a fost urmat de Haralambie. În vremea ocupației germane din al Doilea Război Mondial a avut un rol de seamă în tratativele cu ocupanții, ceea ce a ajutat ca Muntele Athos să fie cruțat de vărsare de sânge și de lupte. A adormit la Mănăstirea Dionisiu, unde a fost îngropat, la 6 noiembrie 1983 (25 octombrie după calendarul vechi), la vârsta de nouăzeci și șase sau nouăzeci și șapte de ani.