Gavriil

Gavriil din Schitul Sfânta Ana, ieromonah, cu numele de mir Gheorghe Kartsonas, fiul lui Dionisie și al Elenei, s-⁠a născut în 1877 la Arfara din Messenia, din părinți evlavioși cu mulți copii. Tatăl său a fost ultimul primar în fustanelă al orașului lor. A venit în 1896 la coliba Sfântului Gheorghe din schitul Sfânta Ana, a fost tuns monah în 1899 de bătrânul Gherasim († 1917), hirotonit diacon și preot în 1901 și făcut mai târziu duhovnic. S-⁠a nevoit împreună cu trei frați buni după trup: ieromonahii Serafim († 1966), venit în 1902, și Dionisie († 1959), venit în 1904, și monahul Hrisostom († 1941). Păstra, se zice, asprime față de sine și mare iubire față de alții. Era cunoscut și ca foarte bun zugrav de icoane. Era un bătrân ospitalier și milostiv. Toți vechii își amintesc cu admirație de ospitalitatea lor avraamică. Impresiona faptul că patru din opt frați erau închinați lui Hristos, fără să fi avut vreodată prea multă îndrăzneală între ei; cei mai mari erau mai aspri cu cei mai mici.

Bătrânul Heruvim spune că părerea lui avea mereu mare greutate în toate chestiunile obștești ale schitului. Avea o exactitate pilduitoare în viața lui monahală. Voia ca ascultarea ucenicilor să fie întreagă și de aceea îi încerca aspru, chiar și pe frații lui după trup. Când în schit au gândit unii să deschidă drumuri, bătrânul Gavriil a spus Sinaxei bătrânilor: «Părinților, aceste cărărui dure, în pantă și greu de străbătut ale schitului nostru i-⁠au ajutat pe părinții de dinaintea noastră să ajungă chiar la sfințenie, mulțumită luptelor aspre. Să nu căutăm deci înlesniri, dacă vrem să le urmăm pașii.» Atunci toți părinții agiannaniți s-⁠au aliniat cu el.

Înainte de slujba zilnică de noapte se auzea în chilia lui un mic cutremur din multele metanii pe jos; canon pe care l-⁠a păstrat fără nicio scădere până la adânci bătrâneți. Mereu primul la slujbă. Dacă cineva întârzia mult, era aspru cu el. În posturi făcea canon dublu și triplu, ca să aibă rezerve pentru zilele de nevoie. Într-⁠o zi și noapte nu trecea fără toată stihologia, Theotokarionul, Acatistul, Paraclisul Maicii Domnului și al Sfintei Ana sau al Sfântului Gheorghe. După slujbă nu era odihnă: bătrânul punea o citire și ceilalți pregăteau mâncarea sau trapeza până se făcea ziuă și începeau lucrul de mână. A adormit întru Domnul la 29 iulie 1956. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.