Gavriil

Gavriil din Vigla (†1944) era din Eubeea și a venit în Sfântul Munte să se călugărească pe la 1880. Bătrânul Andrei († 2004) scrie despre el: «Era evlavios, serios, treaz, puțin vorbitor, cu metania în mână și rugăciunea ''Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-⁠mă'' în inimă și pe buze. Cuvântul lui era foarte măsurat, numai sfat și îndemn duhovnicesc către bine și virtute. Eram copil, novice; abia îmbrăcasem rasa și când l-⁠am văzut prima dată, m-⁠a cuprins teama. Înfățișarea lui era aspră și bruscă și, deși era bun și plin de bunătate, ți se părea că ai în față un om aspru și dur; dar când vorbea, era dulce și blând și devenea îndată iubit. Nu se supăra ușor, dar cu blândețe și cu zâmbet pe buze te putea prinde în mâinile lui de fier și te zdrobi. De aceea, în toată regiunea aceea pustnicii îl cinsteau, îl iubeau și se temeau de el, pentru că nu primea împotrivire la cuvântul lui.»

Bătrânul Gavriil avea ucenic pe preaevlaviosul, virtuosul și ascetul ieromonah Varlaam Duhovnicul. Trăiau iubindu-⁠se în coliba Sfinților Varlaam și Ioasaf peste cincizeci de ani. Părintele Varlaam liturghisea aproape zilnic, pomenind multe nume. Erau cunoscuți în tot Athosul pentru virtutea și lucrul lor de mână: făceau site, felinare și lampioane; de aceea bătrânul Gavriil era numit Sitarul. Părintele Varlaam a avut un gând puternic să meargă pelerin la Ierusalim. Bătrânul îl oprea: «Ierusalimul și Locurile Sfinte, pentru tine și pentru mine, sunt biserica noastră cu altarul ei, iar Sfânta Masă este Mormântul Sfânt. Ce vrei tu acum, bătrân de șaptezeci și cinci de ani, să te duci să te obosești, când pentru tine și pentru mine, care am optzeci de ani, Grădina Maicii Domnului, Sfântul Munte, este locul rugăciunii și al adunării noastre, și de vreme ce până acum nu ai ieșit niciodată în lume, ce vrei să te duci acum la bătrânețe?» La stăruința lui, bătrânul i-⁠a dat binecuvântarea să meargă, dar la întoarcere și până la adormire ceva ce văzuse acolo îl tulbura în rugăciune, deși se spovedise. Părintele Gavriil a adormit în 1944. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.