Gelasie din Novgorod

Sfântul Cuvios Mucenic Gelasie din Novgorod a fost egumen al Mănăstirii Antoniev în vremuri grele pentru Novgorod, în anii șaizeci și șaptezeci ai veacului al XVI-⁠lea. Abia ce a încetat în 1567 epidemia de ciumă, că în 1569 a venit o foarte mare lipsă de recoltă și foametea. Oamenii mureau. Cei ce puteau au fugit din oraș în ținuturi unde se puteau hrăni; cei rămași se stingeau încet de foame. Atunci, în orașul care se golea a venit Ivan cel Groaznic cu opricinicii.

Egumenii, ieromonahii, ierodiaconii și bătrânii de la catedrală din toate mănăstirile Novgorodului, în număr de vreo cinci sute, au fost aduși în oraș și puși la pravej, adică la bătaie. Apoi, după răfuiala cu arhiepiscopul Pimen și cu boierii, țarul a poruncit ca toți cei aflați la pravej să fie bătuți cu ciomege până la moarte, iar trupurile să fie duse în mănăstirile lor. Așa a fost ucis egumenul Mănăstirii Antoniev, Gelasie, și împreună cu el douăzeci de frați. Dar nici cu aceasta nu s-⁠au sfârșit necazurile mănăstirilor. Cum spune cronicarul, după judecata celorlalți novgorodeni, Ivan cel Groaznic, cu oamenii lui de oaste, a început să umble în jurul Marelui Novgorod pe la mănăstiri și a poruncit să fie jefuite vistieriile bisericilor și ale mănăstirilor, chiliile și casele de slujbă. Jefuind mănăstirea Sfântului Antonie, nu s-⁠a oprit nici în fața sfințeniilor ei: vasele cuviosului, aduse prin minune la Novgorod pentru zidirea mănăstirii, țarul le-⁠a luat la Moscova.

După prăpădul opricinicilor, mănăstirea Cuviosului Antonie a rămas în pustiire, fără nici o slujbă. Cuviosul Gelasie este pomenit la 11 iulie, în Soborul sfinților din Novgorod, zi mobilă.