Gerfrid al Münsterului

Gerfrid a fost episcop de Münster între 809 și 839 și abate de Werden între 827 și 839, și a murit la 12 septembrie 839. Este sfânt al Bisericii Romano-⁠Catolice, cu pomenirea la 12 septembrie. Izvoarele noastre nu dau un act de canonizare ortodox; îl prezentăm ca pe un ierarh al Bisericii nedespărțite din Apus.

Era din rudenia lui Liudger, dintr-⁠o familie nobilă frizonă, fiindu-⁠i nepot. Cea mai veche știre despre el este din anul 801: este pomenit ca cleric într-⁠un act al mănăstirii Werden, ceea ce arată că aparținea mediului bisericesc al lui Liudger înainte de a ajunge episcop. După moartea lui Liudger, la 26 martie 809, Gerfrid a fost al doilea episcop din istoria Münsterului. După seria științifică Germania Sacra a ținut scaunul în 809 până în 839.

Despre lucrarea lui au rămas relativ puține mărturii scrise, dar cele păstrate arată că a continuat organizarea eparhiei Münster, întemeiată de Liudger. Păstorirea lui a căzut în vremea împăratului Ludovic cel Cuvios, când Biserica din ținuturile Saxoniei și Westfaliei intra tot mai strâns în sistemul Imperiului carolingian. A luat parte la adunări bisericești și a ținut legătura cu curtea împărătească. Probabil a fost la sinoadele de la Aachen din 817 și de la Diedenhofen (azi Thionville) din 821. A fost și la curtea lui Ludovic cel Cuvios la Aachen în 819, apoi este pomenit în legătură cu curtea imperială în 826, 829 și 838. Cercetătorii văd în aceasta dovada unei legături mai strânse a lui Gerfrid cu puterea carolingiană decât a predecesorului său Liudger. Astfel, el poate fi privit nu numai ca păstor al unei eparhii locale, ci și ca om al Bisericii cuprins în sistemul politic și bisericesc al Imperiului carolingian.

În 827 a devenit abate al mănăstirii Werden de pe Ruhr, întemeiată de Liudger. A rămas deodată episcop de Münster și cârmuitor al mănăstirii Werden până la moartea sa din 839. Cronica oficială a orașului Essen îl arată abate la Werden între 827 și 839. Werden avea un loc deosebit în istoria familiei lui Liudger: după moartea întemeietorului, mănăstirea a fost condusă pe rând de rudele lui. Întâi a fost abate fratele lui Liudger, Hildegrim I, apoi Gerfrid, iar mai târziu și alte rude, între ele Altfrid.

A murit la 12 septembrie 839 la Münster, dar a fost îngropat în mănăstirea Werden, lângă mormântul Sfântului Liudger. Pomenirea lui liturgică în Biserica Romano-⁠Catolică este la 12 septembrie, în ziua morții.