Geronțiu din Hagetmau

Geronțiu din Hagetmau (în gascon Gironç, în franceză Girons sau Géronce) este un sfânt din veacul al V-⁠lea. După legendă, a fost unul dintre cei șapte tovarăși ai Sfântului Sever, veniți să binevestească Novempopulania, alături de Clar, Iustin din Tarbes, Babil, Policarp și Ioan. Plecat din Cartagina spre Ierusalim, a ajuns la Roma, unde papa Liberiu i-⁠a găsit vrednici de preoție și i-⁠a trimis în Novempopulania, unde vizigoții arieni persecutau pe creștini. Sever a fost pus în fruntea misiunii, iar Clar a fost sfințit episcop.

Debarcați la Agde, au mers la Toulouse, unde s-⁠au despărțit: Clar spre nord, Sever spre vest, Geronțiu spre sud, unde a propovăduit în ținutul râului Adour. Aflând de moartea lui Sever, a preluat conducerea misiunii. Ceva mai târziu a fost atacat și rănit și a primit moarte de martir lângă Hagetmau, în 365 sau 409, după tradiție. Moaștele sale ar fi rămas la locul pătimirii; în 778 Carol cel Mare ar fi poruncit să se ridice un monument funerar în cripta bisericii mănăstirii din Hagetmau. Din acest sanctuar, important popas pe drumul spre Santiago, se păstrează doar cripta. Cinstit local, ca sfânt al Bisericii nedespărțite.