Ghedeon

Ghedeon de la Mănăstirea Cutlumuș, cu numele de mir Gheorghe Georgiu, fiul lui Fotie și al Despinei, s-⁠a născut în satul Arbrinova Tsipilova din Ioannina, în Epir, în 1877. A venit să se călugărească la Mănăstirea Cutlumuș în 1909. A fost tuns monah în 1912. Un timp a plecat la mănăstirea Caracalu. S-⁠a întors la mănăstirea lui de pocăință, împreună cu viitorul ei egumen Macarie († 1957), în 1916.

A trecut cu răbdare, ascultare, dragoste și bunăvoință prin ascultările de portar și de vier. Obișnuia să nu se despartă niciodată de culion și de metanie. Culionul îl poartă monahii mereu în timpul sfintelor slujbe din biserică. Se spune că vechii părinți din Kavsokalivia purtau mereu culionul și rasa, chiar și când săpau grădina, ca niște luptători gata, străduindu-⁠se prin rugăciune împotriva demonului celui dintâi rău. Părintele Ghedeon a fost prieten cu cunoscutul editor al Sinaxarului, Constantin Doukakis, mai târziu monahul athonit Corneliu († 1908). Fiindcă era pentru împărtășirea deasă, pentru care s-⁠au luptat sfinții colivazi, unii îl învinuiau drept Macrachist. Părerile despre caracterul și personalitatea lui sunt împărțite. Dar era un monah simplu, modest, cinstit, bun și evlavios. A adormit întru Domnul la 25 decembrie 1953, în ziua marii sărbători domnești a Nașterii lui Hristos, ca să se bucure veșnic alături de fierbinții prieteni ai Fiului și Cuvântului întrupat al lui Dumnezeu. A fost înmormântat între părinți, în cimitirul mănăstirii. La scoaterea oaselor au fost puse în osuarul mănăstirii, nădăjduind învierea morților... Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.