Ghedeon

Ghedeon din Kolitsu, cu numele de mir Gheorghe Țelaru, s-⁠a născut în 1894 la Gatinți, în Moldova, într-⁠o familie evlavioasă. Tatăl său, Constantin, era învățător. A urmat primele patru clase în satul lui, apoi a slujit la palatul prințului Bogdan și patru ani în armată, ca sergent și scrib. A fost dintre puținii care au scăpat cu ajutorul lui Dumnezeu din războiul de atunci.

În 1920 a plecat în Sfântul Munte, la coliba Sfântului Gheorghe din Capsala, sub bătrânul Gherasim. În 1925 a fost tuns monah cu numele Ghedeon. S-⁠a întors apoi în România pentru colecte în folosul colibei, unde a stat patru ani și a venit cu mulți bani și multe nume de pomenire, pe care le-⁠a dat bătrânului. Cu binecuvântarea lui s-⁠a mutat în 1929 la coliba Sfântului Tihon. Curând s-⁠a legat de frații Ghimnasie († 1965) și Dionisie († 2004), care trăiau foarte sărac și i s-⁠au supus cu devotament. În 1933 s-⁠au făcut ucenici ai lui alți opt monahi. În 1937 obștea evlavioasă s-⁠a mutat la coliba Sfântului Gheorghe din Kolitsu, pe care au renovat-⁠o cu multe osteneli și cheltuieli, adăugând câteva clădiri necesare. În 1940 Ghedeon a mers în România pentru noi colecte, dar România a intrat iar în război; a suferit mult de la armata germană și apoi de la comuniști. A izbutit să se întoarcă la coliba lui în 1963, slăbit și bolnav, dar cu mare limpezime duhovnicească. În coliba lui erau cinci părinți buni.

În ultimii cinci ani a fost foarte bolnav. Stătea în chilie citind Psaltirea și cântând. Era o comoară duhovnicească a Muntelui, un mare stareț athonit. Păzea nezdruncinat canonul, pe care îl numea «aurul prețios». Evita cuvintele inutile, bârfele și mai ales judecarea. Binecuvânta mereu, ierta și mângâia. În ispite se sprijinea pe Maica Domnului, căreia îi cânta adesea Paraclisul. Avea mereu pe buze rugăciunea lui Iisus. Înainte de sfârșit se împărtășea mai des; la urmă a rămas la pat și se împărtășea în pat. La 28 august 1979 părintele Dionisie a mers la Docheiariu pentru o rugăciune pentru el la icoana făcătoare de minuni Gorgoepikoos. La 29 august a liturghisit părintele Dionisie și bătrânul s-⁠a împărtășit. La amiaza zilei de 30 august 1979, rugându-⁠se, a adormit întru Domnul și a doua zi a fost înmormântat în curtea colibei lui. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.