Ghelasie I

Papa Ghelasie I a fost episcop al Romei de la 1 martie 492 până la 21 noiembrie 496, un scriitor bisericesc rodnic și un apărător al credinței calcedoniene. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite și pomenit în calendarele occidentale și în cele ortodoxe de limbă engleză la 21 noiembrie.

Potrivit Cărții Papilor (Liber Pontificalis) era de neam african; într-⁠o scrisoare către împăratul Anastasie el însuși spune că s-⁠a născut roman, ceea ce poate arăta doar că provenea din Africa romană, dinainte de năvălirea vandalilor. Se crede că a lucrat în preajma predecesorului său, Felix al III-⁠lea, la redactarea actelor papale.

Păstorirea lui a căzut în vremea schismei lui Acaciu dintre Roma și Constantinopol. Gelasius a cerut ca numele răposatului patriarh Acaciu să fie șters din diptice, deși patriarhul Eufemie făcea gesturi de împăcare, și a adâncit astfel ruptura cu Răsăritul. A scris „Despre cele două firi ale lui Hristos”, împotriva monofiziților, și a susținut cu tărie întâietatea scaunului Romei în Biserica întreagă, învățătură pe care Răsăritul nu o primește. În 494 a trimis împăratului Anastasie scrisoarea „Duo sunt”, despre raportul dintre puterea Bisericii și cea a statului. Cu regele ostrogot Teodoric, deși arian, a păstrat relații bune.

S-⁠a mai îngrijit de împotrivirea față de sărbătoarea păgână a Lupercaliilor, pe care a pus-⁠o capăt după lungă tulburare. Se păstrează peste o sută de scrisori ale lui și șase tratate; lista cărților primite și respinse, numită „Decretul gelasian”, i se atribuie, dar după dovezile din text este mai târzie. Tot așa, Sacramentarul gelasian a luat forma de azi mai târziu, în Galia, și nu e opera lui. A adormit la 21 noiembrie 496.