Ghelasie Maloviceanu de la Cernica

Ghelasie Maloviceanu, născut în 1858 la Malovăț, în Mehedinți, a fost ieroschimonah și cel mai mare duhovnic și sihastru al Mănăstirii Cernica din secolul al XX-⁠lea. A adormit la 7 mai 1936. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

A intrat în viața monahală la Cernica, în obștea Sfântului Calinic, în 1888. După doi ani a primit schima, iar după alți cinci ani de ascultare a primit preoția. Timp de douăzeci de ani a slujit Liturghia cu credință și lacrimi. Apoi, după rânduiala isihaștilor, și-⁠a ales să-⁠și petreacă restul vieții în chilie, până la moarte, și a rămas încă douăzeci de ani rugându-⁠se zi și noapte în chilie și în inimă, neștiut de nimeni. În chilie își primea Sfintele Taine și hrana, acolo posta și cugeta la Dumnezeu cu lacrimi și tot acolo spovedea monahii și credincioșii.

Patericul spune că a primit darul cuvântului și al mângâierii și a ajuns cel mai iscusit duhovnic al Cernicăi. Aproape toți monahii, elevii seminarului și mulți credincioși din București îl aveau părinte duhovnicesc. Nu era aspru la canon dacă omul înceta să mai păcătuiască.

În primăvara lui 1936, o fiică duhovnicească i-⁠a cerut binecuvântare să meargă la Ierusalim. Bătrânul i-⁠a spus că acolo se va călugări, dar că, întoarsă în țară, nu-⁠l va mai găsi în viață. La 7 mai 1936 a adormit cu pace, plâns de soborul părinților și de mulții lui fii duhovnicești.