Ghenadie

Ghenadie de la Mănăstirea Dionisiu (†1933), cu numele de mir Gheorghe Stamaterakis, s-⁠a născut în 1881 la Akumia, lângă Rethymno, în Creta. Tânăr, a intrat în obștea Mănăstirii Dionisiu în 1902, pe care a iubit-⁠o și a slujit-⁠o cu râvnă toată viața. A fost tuns monah în 1905. A fost econom și ajutor de econom la metocurile mănăstirii, în mănăstire și ajutor al egumenului. Era un monah smerit, fără prefăcătorie, blând și bun.

Tovarășul lui, monahul Lazăr, scrie: «Din pântecele mamei era hărăzit Raiului. Fenomen rar de frumusețe monahală pentru vremea noastră. Era plin de smerenie, de dragoste și de credință, din care izvorăște șirul virtuților. Ce virtute ai fi vrut și nu o avea acest preafericit?» Toți îl iubeau pentru virtuțile monahale care îl înconjurau. Doisprezece ani a trăit într-⁠o chilie întunecată chiar la amiază, deși avea alta, însorită, luminoasă și curată; prefera întunericul ca să fie lângă bătrânul egumen și să-⁠l slujească la nevoi, mereu gata și prezent. Povățuirile și sfaturile lui erau amintite de cei care mergeau să ceară ceva din depozit; și mai înainte de a da ce se cerea, își revărsa cuvintele bune din adâncul inimii, ce îi dădea harul să spună fiecăruia după puterea și starea lui. A adormit la 17 iunie 1933, la 52 de ani, în mănăstirea lui, după multe osteneli. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.