Gheorghe Budilov

Fericitul Gheorghe Budilov a fost nebun pentru Hristos în ținutul Șenkursk, în veacul al XV-⁠lea. Este cinstit mai ales local, în regiunea Șenkursk, unde Biserica îl pomenește la 23 aprilie, în ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, cel cu același nume. Izvorul nostru nu dă o zi a morții lui.

S-⁠a născut în familia unui țăran din satul Iaruppoli, azi dispărut, al parohiei Velico-⁠Nikolaevsk, aproape de cetatea Șenkursk. După moartea părinților a început să ducă o viață „aprigă și de nebunie pentru Hristos”: purta o haină „urâtă și sfâșiată”, acoperindu-⁠și trupul numai cât era nevoie „de rușinea trupului”, și, ferindu-⁠se de oameni, umbla „prin păduri și locuri nestrăbătute”. Îi plăcea mai ales să se retragă pe un deal din mijlocul unei mlaștini „tremurătoare”, aproape de biserica Sfântului Nicolae a parohiei lui.

Gheorghe a murit nu tânăr; în „Izvodul icoanelor” se spune că era „cărunt la înfățișare, la chip, la barbă și la păr, ca apostolul Petru”. Anul morții lui este necunoscut; izvoarele îl dau ca 1462, 1450 și chiar 1392. Înainte de moarte a poruncit să fie îngropat pe dealul lui iubit din mijlocul mlaștinii. După câțiva ani, biserica parohială Sfântul Nicolae, subminată de năvala râului Vaga, a fost mutată pe acel deal și așezată „aproape de mormântul” lui.

Cinstirea lui a început de la moartea lui, iar atunci s-⁠au vestit multe minuni ale lui. Printre cei cu „mare credință” în Gheorghe era și locțiitorul din Vaga, cneazul Mihail Vasilievici Hvorostinin; în 1514 acesta a voit „să vadă moaștele sfântului” și, săpând mormântul, le-⁠a aflat „nestricate de nimic de stricăciune”. Cneazul a acoperit din nou trupul cu pământ, a pus deasupra „un mormânt de piatră” și a așezat pe el chipul lui. Din acea vreme nu a încetat prăznuirea locală a lui Gheorghe în ziua pomenirii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, 23 aprilie, și s-⁠a alcătuit pentru el o slujbă aparte. Episcopul Alexandru Zakis, care a cârmuit eparhia Arhanghelskului între 1890 și 1893, a lărgit prăznuirea, poruncind ca numele fericitului să fie pomenit la fiecare „otpust” în bisericile din Șenkursk. Locul mormântului lui Gheorghe Budilov nu se mai știe astăzi.