Gheorghe din Novgorod

Fericitul Gheorghe din Novgorod, nebun pentru Hristos, numit Budilov, a trăit în veacul al XV-⁠lea și este cinstit în ținutul Șenkursk și al Vagăi. Știrile despre el se află în viața lui, alcătuită pe la mijlocul veacului al XVII-⁠lea, după spusele autorului, la multe sute de ani după moartea fericitului.

Gheorghe s-⁠a născut într-⁠o familie de țărani în satul Iaropoli, parohia Velikonikolaevsk, lângă orașul Șenkursk. După moartea părinților s-⁠a dăruit slujirii lui Dumnezeu și a luat asupra lui nevoința nebuniei pentru Hristos. Purta o haină scârboasă și sfâșiată, străbătea pădurea prin locuri neumblate și se ferea de oameni, istovindu-⁠și trupul cu post, cu sete, cu arșiță și cu frigul ploii și al zăpezii. Se spune că mergea adesea la cimitirul bisericii Sfântului Nicolae și pe un deal printre mlaștini, la un popriște, adică la vreo un kilometru și jumătate de biserică. Simțind că i se apropie moartea, a lăsat porunca să fie îngropat pe acel deal și a proorocit că în curând se va ridica o biserică acolo aproape. Așa s-⁠a și întâmplat: pare-⁠se la începutul veacului al XVI-⁠lea, din pricina primejdiei inundării de către râul Vaga, biserica Sfântului Nicolae a fost mutată într-⁠un loc nu departe de mormântul sfântului. Viața nu dă timpul exact al vieții și al morții lui Gheorghe, dar o lucrare mai târzie arată că fericitul s-⁠a mutat la Domnul în jurul anului 1450.

Partea cea mai întinsă a Vieții descrie zece minuni de după moarte, săvârșite la rugăciunile către sfânt; autorul mărturisește că fericitul l-⁠a izbăvit adesea și pe el, nevrednicul, de necazuri și boli. Prima minune este despre prevestirea de către sfânt a morții apropiate a căpeteniei marelui cneaz în ținutul Vaga, cneazul M. V. Hvorostina, la 22 martie 1514. A noua minune este datată în 1640, așa că Viața a fost alcătuită pe vremea aceea. Se pare că, odată cu mutarea bisericii, a avut loc aflarea moaștelor nestricate ale lui Gheorghe, în prima parte a veacului al XVI-⁠lea, înainte de 1514, după care au fost îngropate iar. Din porunca căpeteniei de acolo s-⁠a ridicat peste mormânt o capelă cu mormânt de piatră. În 1716, enoriașii au cerut arhiepiscopului Varnava de Holmogor mutarea capelei și a mormântului din pricina primejdiei de spălare a malului; arhiepiscopul a poruncit mutarea și sfințirea. Până în anii optzeci ai veacului al XIX-⁠lea, capela nu mai exista, iar locul îngropării fusese pierdut.

Despre cinstirea lui mărturisește Lauda Cuviosului Procopie din Ustiug, din veacul al XVI-⁠lea, care spune că în partea de nord, pe râul Vaga, îl fericesc și îl slăvesc pe Gheorghe, nebunul pentru Hristos. În calendarele vechilor-⁠credincioși apare la 3 noiembrie și la 22 aprilie, ca Gheorghe nebunul de pe Vaga, iar la 23 aprilie ca Gheorghe din Șenkursk. Cu binecuvântarea episcopului Alexandru al Arhanghelskului (1890-1893) a fost pomenit în bisericile din Șenkursk la fiecare otpust. Canonizarea lui a fost întărită prin trecerea numelui în Soborul sfinților din Novgorod, a cărui prăznuire a fost reînnoită în 1981. Fericitul este pomenit la 11 iulie, zi mobilă.