Gherasim cel Negru

Sfântul Cuvios Gherasim cel Negru a fost un bătrân duhovnicesc din Rusia veacului al XV-⁠lea și al XVI-⁠lea, cunoscut pentru nevoința sa aspră, pentru post, rugăciune și, mai ales, pentru liniștea (isihia) în care a trăit. Prin ucenicia lui Iosif de Volokolamsk, Biserica îl pomenește alături de marii părinți ai monahismului rus.

Și-⁠a început viața monahală în mănăstirea Cuviosului Pafnutie. Acolo a dus o viețuire foarte strictă, iar după mutarea la Domnul a lui Pafnutie a rămas între cei cu greutate duhovnicească ai obștii.

Când Cuviosul Iosif a hotărât să străbată mănăstirile Rusiei, a cerut mai întâi sfatul lui Gherasim. Bătrânul i-⁠a răspuns că gândul acesta vine de la Dumnezeu și că va merge împreună cu el, fără să se despartă de el. Iosif s-⁠a pus atunci ucenic al lui Gherasim și, în tot timpul călătoriei, a trăit în ascultare deplină.

În mănăstirea întemeiată de Iosif, Gherasim a copiat cărți împreună cu el. Spre sfârșitul vieții s-⁠a retras în închidere (în zăvorâre) în afara mănăstirii. Este pomenit la 5 septembrie (stil nou), în Soborul sfinților Moscovei.