Gherasim de la Irkutsk

Gherasim de la Irkutsk a fost schimonah și ziditor al mănăstirii Înălțării din Irkutsk, în Siberia. A adormit la 20 ianuarie 1676. Izvorul nostru nu spune că ar fi fost canonizat de Biserică, doar că locuitorii Irkutskului îl cinstesc ca sfânt.

Gherasim a venit în Siberia de Răsărit cu ceata rușilor care au întemeiat orașul Irkutsk (la început întăritura Irkutsk). În 1672, bătrânul Gherasim, cu binecuvântarea mitropolitului Corneliu al Siberiei, a pus temelia pustiei Înălțării, mai târziu mănăstirea Înălțării. La cinci verste de Irkutsk, în aval pe Angara, pe malul ei stâng, a ridicat o biserică de lemn a Înălțării Domnului, cu un paraclis al Maicii Domnului Călăuzitoare, a făcut un gard de lemn și chilii pentru frați.

La 20 ianuarie 1676 bătrânul Gherasim a trecut la Domnul și a fost îngropat în ocolul mănăstirii, într-⁠un sicriu de lemn tăiat dintr-⁠un buștean. În 1802, la săparea unui șanț pentru zidul mănăstirii, sicriul lui a fost aflat nestricat și s-⁠a găsit și piatra de mormânt. În același an, deasupra mormântului ziditorului mănăstirii s-⁠a ridicat o capelă cu două etaje, numită turnul lui Gherasim, iar în 1840, în subsolul de deasupra sicriului, s-⁠a făcut o criptă de piatră. În capelă se păstrau portretul bătrânului, toiagul și analogul lui, a cărui înălțime arată că bătrânul era înalt.

Locuitorii Irkutskului îl cinstesc pe Gherasim ca sfânt; din 1900, în fiecare sâmbătă după utrenia de dimineață, se slujea o panihidă pentru bătrân și o litie în capelă. În 1933 toate clădirile bisericești, afară de biserica Adormirii, au fost dărâmate de bolșevici; biserica Adormirii, descăpățânată, a fost pângărită: a devenit club, iar fântâna sfințită a fost folosită ca latrină publică. După căderea regimului comunist, din 1998 viața duhovnicească a fost reluată în biserica Adormirii. De atunci slujitorii și credincioșii ortodocși încearcă să dea mănăstirii măreția de odinioară.