Gherasim de la Rusicon

Gherasim de la Rusicon a fost schiarhimandrit grec, egumen al mănăstirii Sfântul Pantelimon din Athos, care a primit înapoi pe monahii ruși. A adormit la 10 mai 1875. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Pe numele din lume Gheorghe, s-⁠a născut în 1772 în satul Evdomista (Kyp-⁠Kion), eparhia Drama, în Macedonia, din părinții Vasile și Fotinia. La douăzeci și opt de ani a intrat în mănăstirea Icoanei Neprinse de Mână a Maicii Domnului Icosifinissa și a stat acolo cinci ani; a fost tuns rasofor cu numele Grigorie, apoi hirotonit ierodiacon și ieromonah. În 1804 a plecat pe Athos și a intrat în schitul Sfânta Ana, unde a primit mantia cu numele Gavriil, apoi la o chilie a Cutlumușului, și apoi la Sfântul Pantelimon, unde în 1821 a fost tuns în schimă. În timpul răscoalei din 1821 a plecat din Athos și a stat nouă ani în Moreea. S-⁠a întors în Rusicon, unde în 1830 a fost ales egumen; numirea a fost întărită de patriarhul Constantiu abia în 1832-1833.

A fost unul dintre cei mai activi partizani ai întoarcerii rușilor în mănăstirea lor, și la 21 noiembrie 1839 i-⁠a primit el însuși. Și-⁠a păstrat bunăvoința față de frații ruși până la moarte și l-⁠a ales urmaș pe părintele Macarie (Sușkin). Prin înțelepciunea lui, cearta greco-⁠rusă din 1874-1875 a rămas o simplă neînțelegere, fără urmări. A adormit la 10 mai 1875.