Gherasim

Gherasim de la Mănăstirea Esfigmenu, cu numele de mir Gheorghe Smirnakis, a fost ieromonah, om ales și cu mare noblețe. S-⁠a născut la Nauplia, unde a absolvit liceul, apoi școala militară din Atena, de unde a ieșit ofițer. În 1887 a ajuns în Sfântul Munte. În 1902 a fost hirotonit diacon și preot, după ce fusese tuns monah la Esfigmenu. Din 1906 până în 1908 a fost egumen al mănăstirii. A locuit apoi doi ani în Noul Schit. Între 1910 și 1913 a fost în comunitățile greco-⁠ortodoxe din America. În 1913 a devenit frate la mănăstirea Sfântului Ioan Teologul din Patmos, «cucerit de sfințenia insulei și de evlavia părinților mănăstirii și insulei». În 1920-1923 a fost proistos al Sfintei Peșteri a Apocalipsei. În 1923-1925 a desfășurat activitate învățătorească și duhovnicească la Rodos, unde a fost și președinte al tribunalelor bisericești. În 1925-1926 a fost ales, întronizat și a păstorit ca egumen la mănăstirea Panormitis din Simi, unde a introdus tipicul athonit și a făcut lucrări de construcție necesare. Se spune că a fost ales egumen prin votul întregului popor din Simi. L-⁠au numit «novator» și «om sfânt remarcat prin moravurile sale severe».

A fost și bun scriitor. Lucrarea sa cea mai importantă este cea despre istoria Sfântului Munte, plină de informații folositoare, scrisă, după cum spune, la îndemnul multor prieteni ai binelui și ai evlaviei, ca un mic tribut de respect și dăruire față de Locul sfânt, «una din acropolele ortodoxiei grecești». A adormit la 22 martie 1935. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.