Gherasim Greeruș

Gherasim Greeruș a fost schimonah și sihastru în Munții Cașin și în cei din jurul Mănăstirii Bogdana din Târgu Ocna, mort în 1925. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Era din județul Botoșani. S-⁠a nevoit mai întâi la Schitul Cozancea din Botoșani, unde s-⁠a călugărit și a făcut multă osteneală duhovnicească. În 1899 a plecat cu starețul său, ieromonahul Silvestru, la Schitul Tarnița din Vrancea. Silvestru a rămas stareț în noul schit, iar Gherasim și-⁠a ales viața pustnicească, retrăgându-⁠se în pădurile din Măgura Odobeștilor, unde s-⁠a nevoit singur și nu primea pe nimeni la bordei. Toată săptămâna se ruga pe munte, iar cu mâinile făcea linguri, coșuri și covăți, pe care le cobora la Tarnița, primind în schimb pesmeți, cartofi și sare.

Când numele lui s-⁠a făcut cunoscut și credincioșii au început să-⁠l caute la bordei, a plecat în Munții Cașin din județul Bacău. Cum și aici era deranjat de mulți, s-⁠a mutat în Munții Cașinului din jurul Mănăstirii Bogdana. Patericul spune că, prin viața lui aleasă, a primit darul faptelor minunate și al înainte-⁠vederii. Povestește că odată, trecând printr-⁠un sat de munte, a făcut semnul crucii peste un bou bolnav din curtea unui om și boul s-⁠a vindecat, iar altă dată, când pădurea s-⁠a aprins și se credea că va arde bordeiul, a ridicat mâinile la rugăciune și focul s-⁠a stins. Într-⁠o duminică, coborând la Bogdana, a spus unuia dintre doi frați că nu va rămâne în mănăstire, iar celuilalt că se va face monah și preot, și așa s-⁠a întâmplat.

S-⁠a nevoit până în 1925. A chemat un duhovnic de la Bogdana, a primit Sfintele Taine și, rugându-⁠se, și-⁠a dat sufletul în mâinile Domnului. Părinții l-⁠au îngropat în pădure, lângă bordei, iar crucea lui se mai vede și azi.