Gherontie Ghenoiu

Gherontie Ghenoiu, născut la 21 iulie 1910 la Golești, în Argeș, a fost arhimandrit și duhovnic al Catedralei Patriarhale din București din 1950 până la moartea sa, în primăvara anului 1984. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi a adormirii.

A rămas de mic orfan de mamă și a fost chemat la viața monahală. În 1928 a intrat în obștea Mănăstirii Frăsinei și a plecat apoi la Schitul Lainici, din Gorj, cu ieromonahul Visarion Toia și alți frați, pentru redeschiderea schitului, părăsit de aproape treizeci de ani. A terminat Seminarul Monahal de la Cernica și Facultatea de Teologie, în 1943, cu teza Disciplina interioară sau formarea omului duhovnicesc. A fost hirotonit preot în 1941, a fost director al seminariilor teologice din București și Curtea de Argeș între 1954 și 1958 și, din 1950, preot slujitor și duhovnic la Catedrala Patriarhală, cel mai căutat părinte sufletesc de credincioși. Între 1980 și 1984 a contribuit la înnoirea duhovnicească și materială a Schitului Sfântul Nicolae de la Sitaru, în Ilfov. A murit în primăvara lui 1984 și a fost înmormântat la Sitaru, plâns de mulți fii duhovnicești.

Patericul îl arată iubitor de aproapele și milostiv. Zilnic mergea la spitale și la credincioșii bolnavi din București, spovedea, făcea Sfântul Maslu și împărtășea pe cei suferinzi, apoi împărțea bani la săraci și chema la masă în chilia lui preoți, monahi și credincioși, pe care îi slujea el însuși. Trimitea ajutoare și la biserici sărace.

Povestea ucenicilor despre Frăsinei, întemeiată de Sfântul Calinic în 1863, cu rânduială ca la Sfântul Munte: ascultările erau de obște, nimeni nu făcea nimic fără binecuvântare, la ascultare se păstra tăcerea și se spunea rugăciunea lui Iisus, iar la drum unul rostea cu voce tare psalmi și acatiste, încât distanțele se socoteau cale de o Pavecerniță. Spovedania era săptămânală, vinerea. La ora unu noaptea suna clopotul de deșteptare, apoi canonul în chilie, Miezonoptica și Utrenia între orele două și cinci, acatistul, ceasurile și Liturghia dimineața, Vecernia la ora șaisprezece, iar după masa de seară, Pavecernița. Despre Lainici spunea că cel mai mare duhovnic și stareț al lui a fost Cuviosul Irodion Ionescu, duhovnicul Sfântului Calinic de la Cernica, numit de credincioși luceafărul de la Lainici, mort în 1900, care a profețit că schitul va rămâne pustiu mulți ani.