Gherontie

Gherontie de la Mănăstirea Simonopetra, cu numele de mir Gheorghe Sykiotis, fiul lui Argyrios și al Dialektei, s-⁠a născut la Kassandra, în Halkidiki. În 1910 a venit în Sfântul Munte, după moartea soției, și în 1911 a fost tuns monah. A fost proistos al mănăstirii Simonopetra. Mulți ani, după bătrânul Hrisant Agiannanitul († 1981), a fost grijitorul animalelor mănăstirii, responsabil cu ele. Animalele trăiau de obicei libere, fiindcă nu erau grajduri, dar în fiecare seară mergeau la iubitorul de animale bătrânul Gherontie, în zona Kalamitsi, să se adape la izvorul de acolo. Cum auzeau glasul bunului Gherontie, veneau și își frecau capul de pieptul lui. Chemând pe Sfântul Modest, ocrotitorul animalelor, când pierdea vreunul îl găsea îndată. Dacă vreunul era bolnav, chema pe sfântul făcător de minuni, iar animalul se făcea curând bine.

Se deosebea prin blândețe și ascultare și de aceea era foarte drag întregii obști. Întrebat cum a dobândit blândețea, a răspuns: «În lume totul mă supăra, mă enervam, băteam animalele pe care le pășteam. Dar când am venit aici și am auzit la citire despre Valaam, că în timp ce își bătea măgarița, Dumnezeu i-⁠a deschis gura și i-⁠a zis: ''Ce ți-⁠am făcut de mă bați?'', din acel moment s-⁠a făcut în mine o mare schimbare. Am hotărât să îngrijesc cu plăcere animalele, căci și ele ascultă cu bucurie și vin lângă mine îndată ce le chem. După această schimbare lăuntrică a venit o pace și o bucurie în sufletul meu...» Iarna era trist fiindcă animalele lui nu aveau grajd să se ferească de ger. Se adăposteau în niște colibe improvizate din paie. Strângea gunoiul pentru grădinile mănăstirii, ca animalele să fie curate și să nu se îmbolnăvească. Dădea gunoi și pentru grădinile mici ale ascetilor. A adormit întru Domnul în pace la 11 august 1947, după monahologul mănăstirii. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.