Gleb al Smolenskului

Sfântul Binecredincios Gleb al Smolenskului (aproximativ 1355-1399), numit în izvoare Gleb Sviatoslavici, iar în tradiția icoanelor Gleb Vsevolodovici, a fost prinț de Smolensk și a murit în luptă, în 1399.

În izvoare apare din 1386, când a luat parte, cu tatăl său, prințul Sviatoslav Ivanovici al Smolenskului, și cu vărul Ioan Vasilievici, la o expediție nefericită pentru recucerirea cetății Mstislavl. La 29 aprilie 1386, în bătălia decisivă de pe râul Vehra, înaintea zidurilor cetății, au fost uciși Sviatoslav și Ioan, iar Gleb și fratele său Gheorghe au fost grav răniți și luați prizonieri. În mai 1386 lituanienii l-⁠au pus pe tronul Smolenskului pe Gheorghe, iar Gleb a fost dus ostatic în Lituania.

Potrivit păcii din septembrie 1386, în 1390 Gleb s-⁠a alăturat lui Vladislav (Iagello) și lui Ioan Skirgaillo împotriva lui Vitold, care lupta pentru tronul marelui prinț al Lituaniei. În luptele de pe râul Vilia, lângă satul Veikuliskes, aproape de Vilna, a fost luat prizonier de Vitold, care în 1392 sau 1393 i-⁠a dat tronul Smolenskului, eliberându-⁠l, iar pe fratele său Gheorghe l-⁠a mutat la Roslavl. În 1395 s-⁠a înăsprit lupta dintre fiii lui Sviatoslav pentru împărțirea stăpânirilor din partea Smolenskului rămasă în afara Lituaniei. În septembrie Vitold, declarându-⁠se mijlocitor, i-⁠a prins pe prinți în cortul său, în afara cetății, unde veniseră la tratative, și a ocupat Smolenskul. Letopisețele rusești apusene, care îl justifică în parte pe Vitold, spun că Gleb începuse să nu se supună, și de aceea ar fi fost lipsit de Smolensk.

Gleb nu a luat parte la lupta fratelui Gheorghe pentru recăpătarea Smolenskului, mulțumindu-⁠se, se pare, cu răsplata primită de la Vitold, orașul Polonnoe, pe hotarul dintre ținutul Kievului și Volânia. A mers cu Vitold în campania împotriva Hoardei pentru a-⁠l restabili pe han Tohtamîș. La 12 august 1399, pe râul Vorskla, armatele hanului Timur-⁠Kutlug și emirului Edigei au zdrobit oastea lui Vitold și a aliaților lui, iar Gleb a căzut în luptă.

Cinstirea

În 1431 soția lui, prințesa Iuliana (în monahism Elena), a dăruit o Psaltire într-⁠o biserică din Smolensk în pomenirea lui. Numele lui nu a intrat în lista marilor prinți ai Smolenskului alcătuită la Moscova în veacul al XVI-⁠lea pentru pomenire veșnică, dar în a doua jumătate a veacului al XVII-⁠lea numele prinților căzuți pe Vorskla, între care și el, au fost scoase din letopisețe și scrise în sinodicul Lavrei Peșterilor din Kiev. Un prinț al Smolenskului, Gleb Vsevolodovici, ale cărui moaște se odihnesc în catedrala din Smolensk, apare în „Descrierea sfinților ruși”, iar în vechile cărți de iconari pomenirea lui este la 7 iulie. La sfârșitul veacului al XIX-⁠lea și începutul celui de-⁠al XX-⁠lea cercetătorii (Leonid Kavelin, Serghie Spasski, Dimitrie Sambikin) l-⁠au identificat pe acest Gleb Vsevolodovici, un prinț cu acest patronimic fiind necunoscut la Smolensk, cu Gleb Sviatoslavici. Canonizarea lui este întărită prin includerea numelui în Soborul sfinților din Smolensk, a cărui prăznuire a fost rânduită în 1984 cu binecuvântarea arhiepiscopului Teodosie (Procenko) al Smolenskului și Viazmei. Locul lui de îngropare în catedrala Adormirii din Smolensk este necunoscut.

În icoanele-⁠model din veacurile XVIII-⁠XIX este descris cu părul creț și barbă de mărime mijlocie, în haină de prinț și cu căciulă, ținând în dreapta o cruce, iar în stânga o teacă cu sabie. Chipuri ale lui se află în icoane pomorene ale Soborului sfinților ruși, în grupul binecredincioșilor prinți.