Greca

Sfânta Greca de Decimomannu a trăit în Sardinia și este socotită de Biserica Catolică fecioară și muceniță. Potrivit patimirii ei (passio), a cărei veridicitate e îndoielnică, a fost o tânără din Decimomannu din veacul al III-⁠lea sau al IV-⁠lea, în vremea lui Dioclețian. A fost arestată și închisă pentru că nu s-⁠a lepădat de credință, biciuită, iar apoi i s-⁠au bătut trei cuie în frunte. Rămânând neclintită, i s-⁠a tăiat capul la 12 ianuarie 304.

Nu există izvoare care să dovedească patimirea; cinstirea ei este atestată din secolul al XIV-⁠lea, în documente despre mănăstirea de la Decimo, iar un act din 1413 o numește „mucenică”. În 1610, episcopul de Cagliari a pus să se sape la Decimomannu și s-⁠a găsit o lespede de mormânt din secolul al IV-⁠lea sau al V-⁠lea. Începutul inscripției a fost citit întâi ca „fericită mucenică”, dar cei mai mulți epigrafiști socot că ar însemna „de bună pomenire”. Nu se știe dacă „Greca” (adică „grecoaica”) era numele ei adevărat. Epitaful spune că a fost îngropată la 12 ianuarie; anul 304 vine din tradiția de mai târziu.

Jumătate din scheletul ei rămâne la Decimomannu, iar cealaltă jumătate a fost dusă în Cripta Mucenicilor din catedrala din Cagliari. În 1777 s-⁠a ridicat o capelă peste mormânt. Este ocrotitoarea localității Decimomannu, unde se prăznuiește la 12 ianuarie, la 1 mai și în ultima duminică a lui septembrie, când are loc un mare pelerinaj. Este cinstită ca sfântă a Bisericii nedespărțite.