Grigorie Seletki

Grigorie Seletki, cunoscut ca Ioan de Elisavetgrad, a fost preot, apoi egumen și scriitor duhovnicesc; este cinstit între preacuvioșii mărturisitori. S-⁠a născut la 25 ianuarie 1885 în satul Mitrofanivka, gubernia Herson, în familia preotului Gavriil și a preotesei Olimpiada, iar numele lui în lume era Grigorie Gavrilovici Seletki. A urmat școala duhovnicească din Elisavetgrad și seminarul din Odesa, a studiat apoi istoria și filologia la Universitatea din Moscova și a absolvit în 1911 facultatea de filosofie a Universității din Göttingen (după alte surse, din Zürich), cu stăpânirea mai multor limbi străine. Din 1914 a luptat ca ofițer în Primul Război Mondial.

În 1921, la Elisavetgrad, a fost hirotonit diacon, apoi preot de episcopul Pavel Coloskevici. Între 1922 și 1926 a fost paroh al bisericii Acoperământul Maicii Domnului. În 1923, în numele clerului din Elisavetgrad, s-⁠a dus la Moscova la patriarhul Tihon, a cărui rezoluție împotriva reînnoitorilor a ajutat la păstrarea celor mai multe parohii ale ținutului în Biserica canonică. A criticat aspru declarația mitropolitului Serghie din 1927 și s-⁠a apropiat de opoziția bisericească a „daniliștilor”.

A fost arestat de mai multe ori: la sfârșitul lui 1922 a fost exilat la Harkov, apoi a trecut prin alte arestări, lagăre și surghiunuri. În surghiun a primit în taină tunderea monahală cu numele Ioan, de la schiarhiepiscopul Antonie Abașidze. În timpul celui de-⁠al Doilea Război Mondial a fost la Poltava, unde a fost înălțat la rangul de egumen și a fost duhovnic și ajutor al egumenei Inochentia la mănăstirea Înălțării Sfintei Cruci. Din 1944 a stat câțiva ani la Lavra Pocaiv și a trebuit să plece la începutul anilor 1960, în noul val de prigoană.

Ultimii ani i-⁠a petrecut într-⁠o casă smerită la marginea Cremenețului, regiunea Ternopil, sub supraveghere administrativă, practic în închidere. Cu toate opreliștile slujea în taină Liturghia acasă și primea copii duhovnicești. A trecut la Domnul la 24 august 1971 și a fost îngropat în cimitirul din Cremeneț. A lăsat scrisori, predici și gânduri teologice cu temă eshatologică; icoanele îl înfățișează cu un sul în care se citează despre „cerul nou și pământul nou”.