Grigorie Zumis

Grigorie Zumis, arhimandrit și egumen al Mănăstirii Docheiariu din Sfântul Munte, a adormit la 22 octombrie 2018. S-⁠a născut în insula Paros, unde primii săi dascăli au fost monahi de la Mănăstirea Logovarda, iar duhovnic i-⁠a fost bătrânul Filotei Zervakos, intrat acum în calendarul Bisericii Greciei. De la doisprezece ani a fost călăuzit duhovnicește de bătrânul Amfilohie Makris din Patmos, care l-⁠a și tuns mai târziu monah.

În 1980 a venit în Sfântul Munte cu mica sa frăție dintr-⁠o mănăstire din Grecia continentală, la sfatul bătrânului Efrem Katunakiotul: «Tu, părinte Grigorie, să mergi la Docheiariu». Pe atunci aproape toate mănăstirile athonite erau idioritmice; la Docheiariu mănăstirea a redevenit chinovie, iar el a fost ales egumen. Nu-⁠i obliga pe bătrânii care trăiseră ani în șir singuri să primească ascultarea desăvârșită, dar pentru cei noi ascultarea era regula de bază. A înființat și o mănăstire de maici la Sohos, aproape de Tesalonic, unde în fiecare an e dusă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Gorgoepikoos, cea mai de preț comoară a Docheiariului.

Un monah rus care a trăit șapte ani lângă el îl descrie ca pe un om aspru cu sine, de «școală veche», care nu a avut telefon mobil sau calculator și care voia să păstreze monahismul aproape de vechii părinți. Alegea drept temelie ascultarea și munca, spunând după Amfilohie că viața are două vâsle, slujba și ascultarea. La muncă era sever, iar în chilie blând; la început lucra el însuși cărând pietre și beton, iar mai târziu conducea lucrările mănăstirii, în care nu erau deosebiri între monah simplu și preot. Se prezenta pelerinilor ca lucrător sau grădinar. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.