Guglielmina

Guglielmina (Santa Guglielma, Guglielma de Ungaria) este o figură probabil legendară din veacul al VIII-⁠lea, care s-⁠a bucurat totuși de o cinstire îndelungată în Italia, mai ales la Brunate și la Morbegno. Nu a fost canonizată oficial. Nu trebuie confundată cu Guglielma Boema din veacul al XIII-⁠lea.

Povestea spune că, fiică (sau soră) a unui rege al Angliei, s-⁠a căsătorit în 798 cu Teodo, regele Ungariei. Acesta a plecat în Țara Sfântă și a lăsat fratelui său grija regatului și a soției. Cumnatul a încercat să o ademenească și, respins, a acuzat-⁠o de necredință. Judecată și osândită la moarte, Guglielmina a scăpat și a ajuns sub chip schimbat la curtea regelui Franței. Și aici un curtean s-⁠a îndrăgostit de ea și, respins, a învinuit-⁠o de pruncucidere, deci a fost osândită iarăși; scăpată din nou, a trecut în Italia și s-⁠a închis într-⁠o mănăstire din Brunate, unde a dus o viață aspră și pilduitoare și a dobândit faimă de sfințenie și de facere de minuni. Regele, soțul ei, a aflat vestea, a venit să-⁠i ceară iertare și a dus-⁠o înapoi, iar ea și-⁠a trăit în pace ultimele zile.

Cercetătorii arată că povestea urmează un tipar răspândit, al „fecioarei prigonite”, în peste două sute șaizeci de variante, și că într-⁠o vreme n-⁠a existat nici o regină a Ungariei cu acest nume. Cultul ei a înflorit în veacurile al XIV-⁠lea și al XV-⁠lea. S-⁠a presupus și o suprapunere voită între cultul ei și cel al lui Guglielma Boema, condamnat ca eretic de Biserică, sub ocrotirea familiei Visconti. Sursele de care dispunem nu dau o zi sigură de pomenire.