Gumbert din Ansbach

Gumbert din Ansbach (Gumbertus) a fost abate benedictin și întemeietorul mănăstirii din Ansbach, în Bavaria, și a adormit la 11 martie 795 (data este însoțită de un semn de întrebare în sursă). Este cinstit ca sfânt în Biserica din Apus.

S-⁠a născut în veacul al VIII-⁠lea, în familia Mattonilor, din aristocrația imperială carolingiană. Se spune că episcopul Burchard de Würzburg l-⁠a învățat de timpuriu să trăiască în sărăcie în mijlocul bogăției. În jurul anului 750 a întemeiat pe moșia lui din Ansbach o mănăstire benedictină, pe care a și condus-⁠o ca abate. Mănăstirea a fost un punct de sprijin pentru așezarea francilor în ținut, iar Carol cel Mare i-⁠a dat în 786 imunitate și alegerea liberă a abatelui. Era foarte iubit ca ocrotitor al capitlului din Würzburg. Ales episcop la sfârșitul lui 794, a murit la 11 martie 795, înainte de hirotonia episcopală.

Moaște ale lui se află în biserica Sfântul Gumbert din Ansbach și la Köln și Bruxelles. În artă este înfățișat ca episcop cu toiag și cu macheta unei biserici. Îi poartă numele Biblia lui Gumbert și Evangheliarul lui Gumbert. Ziua lui este 15 iulie, mai înainte 11 martie.