Gunthildis

Gunthildis (Gunthild) din Suffersheim a fost, după tradiție, o slujnică milostivă din Suffersheim, lângă Treuchtlingen, în Bavaria, și a murit în jurul anului 1057. Este cinstită ca sfântă în Biserica Romano-⁠Catolică. Numele, din vechea germană, înseamnă „luptătoarea”.

Nu se păstrează nimic sigur din viața ei. Se spune că a fost o slujnică evlavioasă, deosebită prin milostenie. Mormântul cu oasele ei din Suffersheim, azi dispărut, este socotit istoric pe baza unei însemnări a abatelui Dominikus de Plankstetten din 1651. În vestul satului a fost în Evul Mediu o capelă de pelerinaj închinată ei, atestată în scris din 1398, care a dispărut în vremea Reformei; azi lângă temeliile ei, scoase la iveală în 1957, se află o capelă ecumenică nouă, ridicată între 1993 și 1995. După altă tradiție, Gunthildis ar fi venit din sudul Angliei în Germania, în suita Sfântului Willibald, în secolul al VIII-⁠lea.

Legenda o înfățișează ca îngrijitoare de vite, care ducea o viață foarte sfântă în munca de la țară, și de aceea rămâne pildă pentru slujnicile satelor. Se spune că prin rugăciunea ei au țâșnit din pământ două izvoare limpezi, unul din stâncă, iar la acesta un lepros și-⁠a găsit vindecarea. La izvoare își ducea vitele stăpânilor, care se înmulțeau minunat. Din roadă dădea cu dărnicie săracilor.

Este o sfântă locală a Apusului; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă, iar viața ei este în mare parte legendară.