Hagiflurențos Patsias

Moșul Hagiflurențos, Flurențos Mihail Patsias, numit și Hagimunas, a fost un bătrân duhovnicesc din Milia, în districtul Famagusta, din Cipru, născut în 1901 și adormit la 10 octombrie 1969. Este cinstit de credincioși ca om al rugăciunii, al postului și al înainte-⁠vederii, uneori socotit nebun pentru Hristos, fără canonizare sinodală.

S-⁠a născut la Milia, din Mihail Patsias și Tzyrka, țărani evlavioși, al treilea din șase copii. N-⁠a făcut școală și a fost mult timp neștiutor de carte. La început a dus o viață obișnuită, lumească. Ceea ce a început să-⁠l schimbe a fost un mic prilej: într-⁠o zi lucra alături de viitorul său socru, repede și sigur pe el, iar socrul l-⁠a mustrat aspru pentru felul mândru în care lucra. Hagiflurențos a plecat capul și a tăcut, dar a înțeles că ceva trebuie să se schimbe în viața lui. Aceasta a fost începutul pocăinței sale. Pe la patruzeci de ani, a început să studieze cărțile sfinte ale Bisericii și s-⁠a învățat să citească. A lucrat în agricultură și la crescut animale, apoi ca zidar și potcovar. S-⁠a căsătorit cu Anezu, o femeie liniștită din Milia, și a avut cu ea cinci fii și o fiică.

În 1945 a făcut un pelerinaj la Locurile Sfinte, de unde i-⁠a venit numele Hagi. După ce a căsătorit trei dintre cei șase copii, dorul după Dumnezeu l-⁠a dus la Mănăstirea Apostolului Barnaba, de lângă Varosha, apoi la Stavrovouni, unde voia să se facă monah. Egumenii au refuzat să-⁠l primească, pentru că era căsătorit și avea copii necăsătoriți. A rămas în lume și a trăit ascetic, în post și rugăciune. Mânca zilnic doar câteva verdețuri sălbatice și pâine; lunea, miercurea și vinerea nu mânca și nu bea nimic; nu mânca mâncare gătită, nici cu ulei, ci fructe. Dormea pe jos și spăla mâinile celor ce veneau la el. Noaptea priveghea în rugăciune; copiii lui l-⁠au văzut și auzit adesea plângând în rugăciune. Se împărtășea foarte des. Îi ajuta pe nevoiași la câmp, fără plată, și la sfârșit îi aduna să citească Pavecernița. Mergea zilnic la bisericile din sat și din jur, îi ajuta pe preoți și avea grijă de curățenia și rânduiala bisericii. Mărturisea pe Hristos celor din sat și din satele vecine, iar propria lui viață era cea mai bună predică. Pentru a-⁠i avertiza pe oameni, străbătea kilometri întregi pe o veche bicicletă Ralie 18, prin ploaie, vânt și arșiță.

Dumnezeu i-⁠a dat darul înainte-⁠vederii. Cu mulți ani înainte a prezis invazia și ocupația turcă din Cipru și i-⁠a îndemnat pe consăteni să se pocăiască. A avut parte de lumina necreată. Prin rugăciunea lui cu lacrimi, se spune că s-⁠au ferit nenorociri. Și-⁠a prevestit moartea și s-⁠a pregătit de ea printr-⁠un post desăvârșit de cincisprezece zile. A îndurat multe batjocuri, mulți consăteni socotindu-⁠l nebun. A adormit în pace la Mănăstirea Panaghia Avgasida, la 10 octombrie 1969, după ce s-⁠a împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului și a primit Sfântul Maslu.