Sfântul Cuvios
Haralambie
din Noul Schit
Bătrân aghiorit din Noul Schit, adormit în 1961; cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.
- Adormit
- 1961secolul XX
- Locul
- Agiou Pavlou (New Skete), Mount Athos
- Ceata
- Cuvioși și cuvioase
Viața
Haralambie din Noul Schit, cu numele de mir Dimitrie Ligheros, fiul lui Panaghiotis, s-a născut în 1871 la Plomari din Mitilene, într-o familie cu opt copii. A venit la coliba Sfântului Haralambie a Haldeilor din Noul Schit în 1888 și a fost tuns monah în 1889. A fost un zugrav excelent de icoane. A zugrăvit icoane în multe biserici din Grecia. Pentru arta lui a fost premiat la o expoziție internațională de iconografie din Tesalonic. Era un monah evlavios și, se spune, orice cerea de la Dumnezeu i se împlinea.
În 1937, la un praznic al Sfântului Haralambie, nu aveau pește pentru sărbătoare. S-a dus la icoana sfântului și l-a rugat cu căldură. Sfântul i s-a arătat unui pescar și i-a zis să ducă pește la coliba Haldeilor. Când pescarul a dus peștele și a vrut să se închine la icoana sfântului, a recunoscut chipul care îl vizitase. Fericitul bătrân Haralambie a mulțumit sfântului pentru ocrotire, ca toți cei care au aflat. Era iubit de toți părinții schitului. Avea bogat darul socotelii. Era destul de iubitor de oameni și milostiv; cu banii câștigați din zugrăvit a înzestrat mulți orfani. La sfârșitul vieții a venit lângă el și tatăl lui, alungat de ai lui. A adormit în pace și în pocăință, după Sfântul Maslu; i s-a părut că e tuns monah și a plecat odihnit.
Bătrânul Haralambie a adormit întru Domnul din multele osteneli la 5 noiembrie 1961, în pace, după o mică indispoziție, la vârsta de 90 de ani. A viețuit în coliba lui dragă 73 de ani, fără să se depărteze de ea. Până în ultimele zile a zugrăvit icoane. În obștea lui avea pe monahii Eustratie († 1974), Dorotei († 1985), cel foarte simplu și iubitor de Maica Domnului, care a venit în schit la 13 ani și nu a ieșit niciodată în lume, Procopie, care ca monah mare s-a numit Haralambie († 1990), care și-a prevăzut sfârșitul și a venit să se odihnească în coliba lui la 55 de ani, Damaschin († 1991) și Damian, care a plecat în lume. Toți se ocupau cu zugrăvitul icoanelor, pescuitul și grădinăritul. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.