Haralambie

Haralambie, arhimandrit și egumen al Mănăstirii Dionisiu din Sfântul Munte, ucenic al lui Iosif Isihastul, a adormit la 1 ianuarie 2001 și este socotit una dintre marile figuri ascetice ale monahismului athonit din veacul al XX-⁠lea.

S-⁠a născut în Rusia, dar la zece ani a venit în Grecia cu părinții săi, Leonida și Despina, și cu cei patru frați ai lui, stabilindu-⁠se în satul Arkadikos de lângă Drama, unde familia lucra tutun. La botez a primit numele Haralambie (numele de familie Galanopoulos), pe care l-⁠a păstrat și în monahism. Mama sa, care mai târziu s-⁠a călugărit cu numele Marta, îi crescuse cu rânduială aspră: slujbele zilei se rosteau acasă cu metania, iar în Postul Mare mâncau o singură dată pe zi, fără untdelemn. Monahul rus Ilie, darnic cu rugăciunea neîncetată și cu înainte-⁠vederea, i-⁠a învățat tainele nevoinței, iar unchiul său, monahul Arsenie, a fost tovarăș de nevoință al părintelui Iosif.

De la douăzeci și unu de ani făcea în lume o sută de metanii pe zi. La treizeci de ani a venit în Athos cu unchiul său și s-⁠a supus marelui isihast Iosif, care locuia atunci în peșteri lângă Sfânta Ana. Când l-⁠a întrebat câte metanii face, a spus trei sute, iar bătrânul i-⁠a rânduit trei mii; a coborât apoi la două mii și în cele din urmă la șapte sute pe zi, timp de șapte ani. Odată bătrânul l-⁠a trimis într-⁠o peșteră atât de mică încât se intra pe burtă, spunându-⁠i că acolo va afla raiul; Haralambie a gustat acolo întâi lacrimile pocăinței și apoi o dulceață neobișnuită și s-⁠a întors bucuros seara.

Peșterile fiind nesănătoase, au mutat în două căsuțe ale Noii Schit. Făceau cruci de lemn și ștampile pentru prescuri. Când bătrânul a văzut puterea și iuțeala lui în muncă, i-⁠a încredințat lucrările din afară: căra în spate saci de ciment și de făină, vindea lucrul lor la Karyes și lucra cu ziua la culesul măslinelor. După adormirea bătrânului și-⁠a avut propria ucenicie, s-⁠a așezat în chilia Sfântului Nicolae Burazeri lângă Karyes, iar mai târziu frații au populat mănăstirea Dionisiu, unde a devenit egumen. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.